3 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bătrânit1 sn vz îmbătrânit1

bătrânit2, ~ă a vz îmbătrânit2

bătrâni v vz îmbătrâni

îmbătrâni [At: PSALT, SCH. 114 / S și: (înv) înb~ / Pzi: ~nesc / E: în- + bătrân] 1 vi (D. ființe) A deveni bătrân Si: (îvp) a bătrâni. 2 vi (Fig; rar; d. obiecte) A se uza. 3 vtf A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.) Si: (îvp) a bătrâni. 4 vtf A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate Si: (îvp) a bătrâni. 5 vi (Pfm; îe) A ~ în vatră A rămâne fată bătrână. 6 vt (Teh) A schimba structura, proprietățile și aspectul unor materiale sau produse, pentru a le da aspectul unui lucru vechi. 7 vt (Ind) A trece lent și repetat un metal de la o temperatură ordinară la una joasă, de la o stare instabilă la una stabilă, pentru a obține un metal ale cărui calități să nu se mai schimbe.

ÎMBĂTRÂNÍ, îmbătrânesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrân. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.). ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi. – În + bătrân.

ÎMBĂTRÂNÍ, îmbătrânesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrân. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.). ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi. – În + bătrân.

BĂTRÎNÍ vb. IV v. îmbătrîni.

ÎMBĂTRÎNÍ, îmbătrînesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrîn. Noi trăim cu părerea că numai omul îmbătrînește, să scutură și cade. DELAVRANCEA, A. 35. Însoară-te pînă a nu îmbătrîni. NEGRUZZI, S. I 251. Îmbătrînești fără vreme. ȘEZ. I 221. ♦ Tranz. A face pe cineva să devină bătrîn (prin supărări, griji, necazuri etc.). Vremea... ne îmbătrînește și ne duce la moarte. IBRĂILEANU, A. 187. De ce m-ai îmbătrînit? TEODORESCU, P. P. 277. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent proprietățile caracteristice, în condiții normale de serviciu sau de depozitare. – Variantă: bătrîní vb. IV.

A ÎMBĂTRÂNÍ ~ésc 1. intranz. 1) (despre organisme vii) A deveni bătrân; a ajunge (treptat) în stare de bătrânețe. 2) (despre mașini, unelte, materiale) A pierde lent calitățile inițiale prin trecerea timpului. 2. tranz. 1) (persoane) A face să devină bătrân înainte de timp; a aduce în stare de bătrânețe. 2) A face să pară mai bătrân decât este în realitate. Machiajul ~ește. [Sil. -bă-trâ-] /în + bătrân

îmbătrânì a. a (se) face bătrân.

2) bătrînésc V. îmbătrînesc.

îmbătrînésc v. intr. Ajung bătrîn: a îmbătrîni de suferințe. V. tr. Fac bătrîn: l-aŭ îmbătrînit suferințele. – Vechĭ, azĭ Trans. P. P. bătrînesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmbătrâní (a ~) (-bă-trâ-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânésc, imperf. 3 sg. îmbătrâneá; conj. prez. 3 îmbătrâneáscă

îmbătrâní vb. (sil. -trâ-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânésc, imperf. 3 sg. îmbătrâneá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbătrâneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMBĂTRÂNÍ vb. a se trece, a se veșteji, (înv.) a se învechi, a (se) mători. (X a ~ de tot.)

ÎMBĂTRÎNI vb. a se trece, a se veșteji, (înv.) a se învechi, a (se) mători. (X a ~ de tot.)

A îmbătrâni ≠ a întineri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bătrâní, bătrânesc, vb. intranz. – (rar) A îmbătrâni; a deveni bătrân, înaintat în vârstă: „Frunza gălbiné de vânt, / Omu bătrâné de gând” (Papahagi, 1925: 172). – Var. a lui îmbătrâni (MDA); din bătrân (< lat. betranus = veteranus „vechi, de demult”).

bătrâní, -esc, vb. intranz. – (rar.) A îmbătrâni; a deveni bătrân, înaintat în vârstă: „Frunza gălbiné de vânt, / Omu bătrâné de gând” (Papahagi 1925: 172). – Din bătrân (< lat. veteranus).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a îmbătrâni la vatră expr. (pop.) a rămîne fată bătrînă / nemăritată.

Intrare: bătrânit
bătrânit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bătrânit
  • bătrânitul
  • bătrânitu‑
  • bătrâni
  • bătrânita
plural
  • bătrâniți
  • bătrâniții
  • bătrânite
  • bătrânitele
genitiv-dativ singular
  • bătrânit
  • bătrânitului
  • bătrânite
  • bătrânitei
plural
  • bătrâniți
  • bătrâniților
  • bătrânite
  • bătrânitelor
vocativ singular
plural
Intrare: bătrânit
bătrânit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: îmbătrâni
  • silabație: îm-bă-trâ-ni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbătrâni
  • ‑mbătrâni
  • îmbătrânire
  • ‑mbătrânire
  • îmbătrânit
  • ‑mbătrânit
  • îmbătrânitu‑
  • ‑mbătrânitu‑
  • îmbătrânind
  • ‑mbătrânind
  • îmbătrânindu‑
  • ‑mbătrânindu‑
singular plural
  • îmbătrânește
  • ‑mbătrânește
  • îmbătrâniți
  • ‑mbătrâniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbătrânesc
  • ‑mbătrânesc
(să)
  • îmbătrânesc
  • ‑mbătrânesc
  • îmbătrâneam
  • ‑mbătrâneam
  • îmbătrânii
  • ‑mbătrânii
  • îmbătrânisem
  • ‑mbătrânisem
a II-a (tu)
  • îmbătrânești
  • ‑mbătrânești
(să)
  • îmbătrânești
  • ‑mbătrânești
  • îmbătrâneai
  • ‑mbătrâneai
  • îmbătrâniși
  • ‑mbătrâniși
  • îmbătrâniseși
  • ‑mbătrâniseși
a III-a (el, ea)
  • îmbătrânește
  • ‑mbătrânește
(să)
  • îmbătrânească
  • ‑mbătrânească
  • îmbătrânea
  • ‑mbătrânea
  • îmbătrâni
  • ‑mbătrâni
  • îmbătrânise
  • ‑mbătrânise
plural I (noi)
  • îmbătrânim
  • ‑mbătrânim
(să)
  • îmbătrânim
  • ‑mbătrânim
  • îmbătrâneam
  • ‑mbătrâneam
  • îmbătrânirăm
  • ‑mbătrânirăm
  • îmbătrâniserăm
  • ‑mbătrâniserăm
  • îmbătrânisem
  • ‑mbătrânisem
a II-a (voi)
  • îmbătrâniți
  • ‑mbătrâniți
(să)
  • îmbătrâniți
  • ‑mbătrâniți
  • îmbătrâneați
  • ‑mbătrâneați
  • îmbătrânirăți
  • ‑mbătrânirăți
  • îmbătrâniserăți
  • ‑mbătrâniserăți
  • îmbătrâniseți
  • ‑mbătrâniseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbătrânesc
  • ‑mbătrânesc
(să)
  • îmbătrânească
  • ‑mbătrânească
  • îmbătrâneau
  • ‑mbătrâneau
  • îmbătrâni
  • ‑mbătrâni
  • îmbătrâniseră
  • ‑mbătrâniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bătrâni
  • bătrânire
  • bătrânit
  • bătrânitu‑
  • bătrânind
  • bătrânindu‑
singular plural
  • bătrânește
  • bătrâniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bătrânesc
(să)
  • bătrânesc
  • bătrâneam
  • bătrânii
  • bătrânisem
a II-a (tu)
  • bătrânești
(să)
  • bătrânești
  • bătrâneai
  • bătrâniși
  • bătrâniseși
a III-a (el, ea)
  • bătrânește
(să)
  • bătrânească
  • bătrânea
  • bătrâni
  • bătrânise
plural I (noi)
  • bătrânim
(să)
  • bătrânim
  • bătrâneam
  • bătrânirăm
  • bătrâniserăm
  • bătrânisem
a II-a (voi)
  • bătrâniți
(să)
  • bătrâniți
  • bătrâneați
  • bătrânirăți
  • bătrâniserăți
  • bătrâniseți
a III-a (ei, ele)
  • bătrânesc
(să)
  • bătrânească
  • bătrâneau
  • bătrâni
  • bătrâniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmbătrâni îmbătrânire îmbătrânit bătrâni

  • 1. A deveni bătrân.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: întineri 3 exemple
    exemple
    • Noi trăim cu părerea că numai omul îmbătrînește, să scutură și cade. DELAVRANCEA, A. 35.
      surse: DLRLC
    • Însoară-te pînă a nu îmbătrîni. NEGRUZZI, S. I 251.
      surse: DLRLC
    • Îmbătrînești fără vreme. ȘEZ. I 221.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv factitiv A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Vremea... ne îmbătrînește și ne duce la moarte. IBRĂILEANU, A. 187.
        surse: DLRLC
      • De ce m-ai îmbătrînit? TEODORESCU, P. P. 277.
        surse: DLRLC
    • 1.2. tranzitiv factitiv A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: învechi

etimologie:

  • În + bătrân
    surse: DEX '98 DEX '09