2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂSNÍRE, băsniri, s. f. (Înv.) Basnă. – V. băsni.

BĂSNÍRE, băsniri, s. f. (Înv.) Basnă. – V. băsni.

băsnire sf [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 349, / V: (reg) băzn~ / Pl: ~ri / E: băsni] 1-4 (Înv) Scornire (sau spunere) de basme (1-2) Si: (înv) băsmire (1-4), băsmit1 (1-4), băsmuire (1-4), băsmuit1 (1-4).

băsnire s.f. (înv.) Basnă. • pl. -i. /v. băsni.

BĂSNÍRE, băsniri, s. f. (Învechit) Scornire, născocire, basm (2). Spune băsniri deșarte. VĂCĂRESCU, P. 349. – Variantă: băsmíre (MACEDONSKI, O. I 24) s. f.

BĂSNÍRE, băsniri, s. f. (Înv.) Născocire, scornire; basm (2).V. băsni.

BĂSNÍ, băsnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A scorni basne, povestiri mincinoase, relatări false. – Din basnă.

BĂSNÍ, băsnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A scorni basne, povestiri mincinoase, relatări false. – Din basnă.

băsmire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: băsmi] 1-4 (Înv) Băsnire (1-2, 4-5).

băsni vt [At: DOSOFTEI, V. S. / V: (reg) băzni / Pzi: ~nesc / E: vsl васнити] (Înv) 1-4 A scorni (sau a spune) basme (1-2) Si: (înv) a băsmi (1-4), a băsmui (1-4). 5 (Îe) A-i ~ cuiva ceva A-i da prin cap.

băsni vb. IV. intr. (arh.) A scorni basne, povestiri mincinoase, relatări false. • prez.ind. -esc. /basnă + -i.

BĂSNÍ, băsnesc, vb. IV. Intranz. (Învechit și, rar, popular) A spune basme, a povesti lucruri fantastice, neadevărate. V. scorni, născoci. Ce dumnezeu! doar n-a trăit omul acesta acum cîteva veacuri, ca să ne permitem cu atîta ușurință a băsni despre trista lui viață! CARAGIALE, O. III 238.

BĂSNÍ, băsnesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A povesti lucruri fantastice, mincinoase; a scorni, a născoci. – Din basn (= basm).

băsnì v. a povesti basme, a spune povești: după cum se și băsnește pentru un nerod de mult PANN.

băsnésc v. tr. (vsl. basniti). Vechĭ. Povestesc. Spun mincĭuni. – Azĭ în vest. băznesc, mint.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

băsnire (înv.) s. f., g.-d. art. băsnirii; pl. băsniri

băsníre s. f., g.-d. art. băsnírii; pl. băsníri

băsni (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băsnesc, imperf. 3 sg. băsnea; conj. prez. 3 să băsnească

băsní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băsnésc, imperf. 3 sg. băsneá; conj. prez. 3 sg. și pl. băsneáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂSNÍRE s. v. invenție, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură.

băsnire s. v. INVENȚIE. MINCIUNĂ. NĂSCOCEALĂ. NĂSCOCIRE. NĂSCOCITURĂ. NEADEVĂR. PALAVRĂ. PLĂSMUIRE. POVESTE. SCORNEALĂ. SCORNIRE. SCORNITURĂ.

BĂSNÍ vb. v. inventa, născoci, plăsmui, scorni, ticlui.

băsni vb. v. INVENTA. NĂSCOCI. PLĂSMUI. SCORNI. TICLUI.

Intrare: băsnire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băsnire
  • băsnirea
plural
  • băsniri
  • băsnirile
genitiv-dativ singular
  • băsniri
  • băsnirii
plural
  • băsniri
  • băsnirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băsmire
  • băsmirea
plural
  • băsmiri
  • băsmirile
genitiv-dativ singular
  • băsmiri
  • băsmirii
plural
  • băsmiri
  • băsmirilor
vocativ singular
plural
Intrare: băsni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • băsni
  • băsnire
  • băsnit
  • băsnitu‑
  • băsnind
  • băsnindu‑
singular plural
  • băsnește
  • băsniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • băsnesc
(să)
  • băsnesc
  • băsneam
  • băsnii
  • băsnisem
a II-a (tu)
  • băsnești
(să)
  • băsnești
  • băsneai
  • băsniși
  • băsniseși
a III-a (el, ea)
  • băsnește
(să)
  • băsnească
  • băsnea
  • băsni
  • băsnise
plural I (noi)
  • băsnim
(să)
  • băsnim
  • băsneam
  • băsnirăm
  • băsniserăm
  • băsnisem
a II-a (voi)
  • băsniți
(să)
  • băsniți
  • băsneați
  • băsnirăți
  • băsniserăți
  • băsniseți
a III-a (ei, ele)
  • băsnesc
(să)
  • băsnească
  • băsneau
  • băsni
  • băsniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

băsnire, băsnirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi băsni DEX '98 DEX '09

băsni, băsnescverb

  • 1. învechit A scorni basne, povestiri mincinoase, relatări false. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ce dumnezeu! doar n-a trăit omul acesta acum cîteva veacuri, ca să ne permitem cu atîta ușurință a băsni despre trista lui viață! CARAGIALE, O. III 238. DLRLC
etimologie:
  • basnă DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.