2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂRZĂÚN, bărzăuni, s. m. (Entom.) 1. Bondar. 2. Gărgăun. – Formație onomatopeică.

BĂRZĂÚN, bărzăuni, s. m. (Entom.) 1. Bondar. 2. Gărgăun. – Formație onomatopeică.

bărzăun sm [At: MARIAN, INS. 293 / V: bâr~, barzaon, bâr~e, ~rnăuz, bârdă~, băndăon, bândaon, (Ban) băndăoi, bândăon, ~ăon / Pl: ~i / E: bânzăi + -un] 1 (Mun; Trs) Specie de himenopteră, cu corpul gros și păros, care trăiește în colonii mici făcându-și fagurele în pământ și care produce, cu o coardă din organul respirator, un sunet foarte caracteristic Si: bondar, bâțan, bâzgan, bânzar, bonzar, bonzăroiu, bombar, bumbar, bundar, bunzar, bongar, bongoiu, bozgoiu, albină-țigănească, albina-țiganului, muscoiu (Bombus terrestris). 2 (Rar) Gărgăun. 3 (Ban; Mehedinți; îf bărnăuz) Om fără căpătâi și fără nici o ocupație Si: gură-cască. 4 Desene (sau semne) ciudate. 5 Scriere indescifrabilă.

bărzăun s.m. (entom.) 1 Bondar (Rombus terrestris). 2 Gărgăun (Vespa crabro). • pl. -i. /form. expr.

BĂRZĂÚN, bărzăuni, s. m. 1. Bondar. 2. Gen de viespi mari, de culoare neagră lucitoare, vărgată cu galben (Vespa crabro). V. gărgăun.

BĂRZĂÚN, bărzăuni, s. m. (Entom.) 1. Bondar. 2. Gărgăun. – Onomatopee.

BĂRZĂÚN ~i m. Insectă mare care bâzâie și are ac veninos; bondar. /Onomat.

bărzăún și -úne m. (d. borz. Cp. și cu bînzar și bondar). Vest. Gărgăun (vespa crabro). Bondar (bombus terrestris).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bărzăún s. m., pl. bărzăúni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂRZĂÚN s. 1. v. bondar. 2. v. gărgăun.

BĂRZĂUN s. (ENTOM.) 1. (Bombus terrestris) bondar, (reg.) bînzar, bîțan, bîzgan, bombar, bongar, bongoi, bonzar, bozgoi, muscoi, albina-țiganului, albină-țigănească. 2. (Vespa crabro) gărgăun, (reg.) băzgăun, bîzălău, bîzgar, tăun, albina-țiganului, albină-țigănească, viespe-bondărească, viespe-gărgăune, (Transilv.) găun, găunoi, (Bucov.) viespar, viespoi.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BĂRZĂUNELE, Stoica (16 B VI 329), < subst. bărzăun.

Intrare: Bărzăunele
Bărzăunele nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bărzăunele
Intrare: bărzăun
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărzăun
  • bărzăunul
  • bărzăunu‑
plural
  • bărzăuni
  • bărzăunii
genitiv-dativ singular
  • bărzăun
  • bărzăunului
plural
  • bărzăuni
  • bărzăunilor
vocativ singular
plural
bărzăune substantiv masculin
substantiv masculin (M45)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărzăune
  • bărzăunele
plural
  • bărzăuni
  • bărzăunii
genitiv-dativ singular
  • bărzăune
  • bărzăunelui
plural
  • bărzăuni
  • bărzăunilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bărzăun, bărzăunisubstantiv masculin

entomologie
  • 1. Insectă mare care bâzâie și are ac veninos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bondar
  • 2. Gen de viespi mari, de culoare neagră lucitoare, vărgată cu galben (Vespa crabro). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: gărgăun
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.