2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bărdán sn vz bârdan

bărdan n. stomacul boului. [Contras din bărdăhan].

BÂRDÁN, bârdane, s. n. (Reg.) Burduhan. – Et. nec.

BÂRDÁN, bârdane, s. n. (Reg.) Burduhan. – Et. nec.

bârdán sn [At: NEGRUZZI, ap. CADE / V: băr- / Pl: ~e / E: nct] 1 Burtă (la om). 2 Stomacul vitelor. 3 (Prt) Burtă mare. 4 (Fig) Umflătură. 5 (Spc) Partea cea mai umflată a unei oale. 6 Partea cea mai umflată la scripcă sau cobză. 7 „Burta” năpătcii (de prins pește). 8 (Înv) Piele din stomacul vitelor, care se punea la țară în loc de geamuri.

burduhan sn [At: GRIGORIU-RIGO, M. / V: bardah~ bărdăh~, bărdâh~, bârdăh~, bârdiz~, burdăh~, ~dizan] (Reg) 1 Burta animalelor. 2 (Pan) Pântece mare (la om). 3 Stomac. 4 (Pex; îf bârdăhan) Stomacul uscat al vitelor, folosit, înainte, ca geam pentru ferestrele caselor țărănești. 4 (La vite; îf bârdăhan) Flămânzire. etimologie lipsă în original

bîrdan s.n. (reg.) Burduhan. • pl. -e. și bărdan s.n. / etimol. nec.

BÎRDÁN, bîrdane, s. n. (Regional) Stomac de vită (sau, ironic, de om); burduhan. – Variantă: bărdán s. n.

BÎRDÁN, bîrdane, s. n. (Reg.) Stomac de vită; burduhan.

burduhan n. 1. pielița ce coprinde mațele; 2. lucruri făcute din acea pieliță, ca ochiuri de fereastră la bordeiele țărănești; 3. burta dobitoacelor; 4. (ironic) pântece mare și gros: grozav burdăhan și nesățios gâtlej CR. [Din burduh = burduf; forme paralele; bărdăhan (scurtat bărdan), burdăhan].

bîrdán n., pl e și urĭ (met. din tirban). Mold. Iron. Pîntece mare. Zidu face bîrdan, se abate din linia perpendiculară cu mijlocu și poate pricinuĭ căderea. Zmeu (adică sfoara zmeuluĭ) face bîrdan, sfoara zmeuluĭ nu e bine întinsă fiindcă vîntu e slab.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BÂRDÁN s. v. abdomen, burduhan, burtă, pântece, stomac.

bîrdan s. v. ABDOMEN. BURDUHAN. BURTĂ. PÎNTECE. STOMAC.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Bărd/a, -an, -aș, -e, -icioiu, -igan, v. Bardă II.

Intrare: Bărdan
Bărdan nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bărdan
Intrare: bârdan
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bârdan
  • bârdanul
  • bârdanu‑
plural
  • bârdane
  • bârdanele
genitiv-dativ singular
  • bârdan
  • bârdanului
plural
  • bârdane
  • bârdanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărdan
  • bărdanul
plural
  • bărdane
  • bărdanele
genitiv-dativ singular
  • bărdan
  • bărdanului
plural
  • bărdane
  • bărdanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bârdan, bârdanesubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.