3 intrări
- bărdace
- bărdac (vas)
- bărdac(ă) bărdacă bărdac bardacă
19 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bărdáce sn vz bărdac
BĂRDÁC, (1) bărdace, s. n., (2) bărdaci, s. m. (Reg.) 1. S. n. Donicioară cu o capacitate de circa o oca. 2. S. m. Varietate indigenă de prun. – Din tc. bardák.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BĂRDÁCĂ, bărdace, s. f. 1. Ulcică smălțuită de pământ (cu toartă). 2. Varietate indigenă de prune, lunguiețe și puțin strangulate spre coadă. – Din bărdac.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BĂRDÁCĂ, bărdace, s. f. 1. Ulcică smălțuită de pământ (cu toartă). 2. Varietate indigenă de prune, lunguiețe și puțin strangulate spre coadă. – Din bărdac.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
bărdácă sf vz bardac
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BĂRDÁC, (1) bărdace, s. n., (2) bărdaci, s. m. (Reg.) 1. S. n. Donicioară cu o capacitate de circa o oca. 2. Varietate indigenă de prun. – Din tc. bardák.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BARDÁCĂ s. f. v. bărdacă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BĂRDÁC s. n. v. bărdacă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BĂRDÁCĂ, bărdace, s. f. (Munt., Mold.) Cană mică de pămînt, cu toartă, de obicei mai strîmtă la gură și smălțuită, din care se bea de obicei apă, lapte etc. Dac-ar fi cineva să-mi dea și mie... o bărdacă de apă de izvor să beau, ți-aș arăta și eu cine sînt. ISPIRESCU, L. 263. Anca (cu o bărdacă de apă): Ține, Ioane. CARAGIALE, O. I 269. Cînd s-au așezat iar la masă, Abu-Hasan a luat o bărdacă, a umplut-o cu vin. CARAGIALE, O. III 63. – Variante: bardácă (POPESCU, B. IV 138) s. f., (rar) bărdác s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BĂRDÁC, (1) bărdace, s. n., (2) bărdaci, s. m. 1. Vas de lemn asemănător cu o doniță, folosit uneori ca unitate de măsură pentru lichide. 2. Varietate indigenă de prun. – Tc. bardák.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BĂRDÁCĂ, bărdace, s. f. 1. Cană mică de pământ cu toartă, din care se bea apă, lapte etc. 2. Varietate indigenă de prune lunguiețe și puțin strangulate spre coadă. – Tc. bardak.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BĂRDÁCĂ ~ce f. 1) Fructul bărdacului. 2) pop. Cană mică (de lemn sau de lut), strâmtă la gură, folosită pentru băut. /<turc. bardak
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bardacă f. cană mică, ulcea cu toartă de băut apă. [Turc. BARDAK].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bardace f. pl. soiu de prune cu gât (Prunus insititia). [Lit. prună în formă de bardacă sau de urcior].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
bărdácă2 (prună) s. f., g.-d. art. bărdácei; pl. bărdáce
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bărdácă1/bărdác2 (cană) s. f. / s. n., pl. bărdáce
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bărdácă (prună) s. f., g.-d. art. bărdácei; pl. bărdáce
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bărdácă s. f. /bărdác s. n. (vas mic de pământ), pl. bărdáce
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bardacă, pl. bardace
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bărdácă (-ce), s. f. – 1. Ulcică. – 2. Varietate de prună. – var. bărdac, bardac(ă). Megl. bărdac. Tc. bardak (Moklosich, Fremdw., 77; Șeineanu, II, 38; Lokotsch 230; Ronzevalle 43), cf. cuman. bardac (Kuun 123), bg. bardak. Sensul 2 apare și în tc.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N2) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F4) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N2) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F4) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bărdac(ă) bărdacă bărdac bardacă
- 1. Ulcică smălțuită de pământ (cu toartă).exemple
- Dac-ar fi cineva să-mi dea și mie... o bărdacă de apă de izvor să beau, ți-aș arăta și eu cine sînt. ISPIRESCU, L. 263.surse: DLRLC
- Anca (cu o bărdacă de apă): Ține, Ioane. CARAGIALE, O. I 269.surse: DLRLC
- Cînd s-au așezat iar la masă, Abu-Hasan a luat o bărdacă, a umplut-o cu vin. CARAGIALE, O. III 63.surse: DLRLC
-
- 2. Varietate indigenă de prune, lunguiețe și puțin strangulate spre coadă.surse: DEX '98 DEX '09
- comentariu Varianta bărdac se folosește numai pentru sensul (1.).surse: DOOM 2
etimologie:
- bărdacsurse: DEX '09 DEX '98
bărdac (vas)
- 1. Donicioară cu o capacitate de circa o oca.surse: DEX '09 DEX '98
etimologie:
- limba turcă bardáksurse: DEX '98 DEX '09