2 intrări

O definiție


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bărangí, vb. IV (reg.) a striga, a urla

Intrare: bărangire
bărangire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărangire
  • bărangirea
plural
  • bărangiri
  • bărangirile
genitiv-dativ singular
  • bărangiri
  • bărangirii
plural
  • bărangiri
  • bărangirilor
vocativ singular
plural
Intrare: bărangi
verb (V407)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bărangi
  • bărangire
  • bărangit
  • bărangitu‑
  • bărangind
  • bărangindu‑
singular plural
  • bărangește
  • bărangiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bărangesc
(să)
  • bărangesc
  • bărangeam
  • bărangii
  • bărangisem
a II-a (tu)
  • bărangești
(să)
  • bărangești
  • bărangeai
  • bărangiși
  • bărangiseși
a III-a (el, ea)
  • bărangește
(să)
  • bărangească
  • bărangea
  • bărangi
  • bărangise
plural I (noi)
  • bărangim
(să)
  • bărangim
  • bărangeam
  • bărangirăm
  • bărangiserăm
  • bărangisem
a II-a (voi)
  • bărangiți
(să)
  • bărangiți
  • bărangeați
  • bărangirăți
  • bărangiserăți
  • bărangiseți
a III-a (ei, ele)
  • bărangesc
(să)
  • bărangească
  • bărangeau
  • bărangi
  • bărangiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)