O definiție pentru băraț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂRÁȚ, bărați, s. m. (Înv.) Călugăr sau preot catolic. – Din magh. barát.

Intrare: băraț
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băraț
  • bărațul
  • bărațu‑
plural
  • bărați
  • bărații
genitiv-dativ singular
  • băraț
  • bărațului
plural
  • bărați
  • băraților
vocativ singular
  • bărațule
  • bărațe
plural
  • băraților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

băraț

  • 1. învechit Călugăr sau preot catolic.
    surse: DEX '96

etimologie: