2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bărătuit2, ~ă a [At: MDA ms / V: ~ăstuit / Pl: ~iți, ~e / E: bărătui] (Trs) 1 Cumpărat din târg după o îndelungată tocmeală. 2 Nădăjduit2.

bărătuit1 sn [At: MDA ms / V: ~ăstuit / Pl: ~uri / E: bărătui] (Trs) 1 Bărătuire (1). 2 Nădăjduire.

bărăstuit1 sn vz bărătuit1

bărăstuit2, ~ă a vz bărătuit2

bărătui vt [At: HEM 3248 / V: -ăst- / Pzi: ~ie / E: srb baratati] (Trs) 1 A cumpăra ceva din târg după o îndelungată tocmeală. 2 A nădăjdui.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bărătuí (-uésc, -it), vb. – A cumpăra, a se tîrgui, a discuta. – Var. bărăta, bărătăi, bărăți. Sb. baratati „a tîrgui”, din it. barattare „a face schimb” (DAR; Iordan, BF, II, 55). Candrea, GS, VI, 321, presupune ca etimon lat. balatrare, cf. sp. baladrar, port. bradar (Corominas, I, 372), însă această ipoteză pare puțin convingătoare.

Intrare: bărătuit
bărătuit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărătuit
  • bărătuitul
  • bărătuitu‑
  • bărătui
  • bărătuita
plural
  • bărătuiți
  • bărătuiții
  • bărătuite
  • bărătuitele
genitiv-dativ singular
  • bărătuit
  • bărătuitului
  • bărătuite
  • bărătuitei
plural
  • bărătuiți
  • bărătuiților
  • bărătuite
  • bărătuitelor
vocativ singular
plural
bărăstuit2 (s.n.sg.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărăstuit
  • bărăstuitul
  • bărăstuitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bărăstuit
  • bărăstuitului
plural
vocativ singular
plural
bărăstuit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărăstuit
  • bărăstuitul
  • bărăstuitu‑
  • bărăstui
  • bărăstuita
plural
  • bărăstuiți
  • bărăstuiții
  • bărăstuite
  • bărăstuitele
genitiv-dativ singular
  • bărăstuit
  • bărăstuitului
  • bărăstuite
  • bărăstuitei
plural
  • bărăstuiți
  • bărăstuiților
  • bărăstuite
  • bărăstuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: bărătui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bărătui
  • bărătuire
  • bărătuit
  • bărătuitu‑
  • bărătuind
  • bărătuindu‑
singular plural
  • bărătuiește
  • bărătuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bărătuiesc
(să)
  • bărătuiesc
  • bărătuiam
  • bărătuii
  • bărătuisem
a II-a (tu)
  • bărătuiești
(să)
  • bărătuiești
  • bărătuiai
  • bărătuiși
  • bărătuiseși
a III-a (el, ea)
  • bărătuiește
(să)
  • bărătuiască
  • bărătuia
  • bărătui
  • bărătuise
plural I (noi)
  • bărătuim
(să)
  • bărătuim
  • bărătuiam
  • bărătuirăm
  • bărătuiserăm
  • bărătuisem
a II-a (voi)
  • bărătuiți
(să)
  • bărătuiți
  • bărătuiați
  • bărătuirăți
  • bărătuiserăți
  • bărătuiseți
a III-a (ei, ele)
  • bărătuiesc
(să)
  • bărătuiască
  • bărătuiau
  • bărătui
  • bărătuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)