7 definiții pentru bănuielnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bănuiélnic, ~ă a [At: DA / P: ~nu-iel~ / Pl: ~ici, ~ice / E: bănuială + -nic] (Rar) 1 Bănuitor (27-28). 3 Suspect.

BĂNUIÉLNIC, -Ă, bănuielnici, -e, adj. (Rar) Care este înclinat să bănuiască, care cade ușor la bănuială; bănuitor.

BĂNUIÉLNIC, -Ă, bănuielnici, -e, adj. (Rar) Bănuitor. – Din bănuială + suf. -nic.

BĂNUIÉLNIC ~că (~ci, ~ce) v. BĂNUITOR. /bănuială + suf. ~nic


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂNUIÉLNIC adj. v. bănuitor, neîncrezător, suspicios, temător.

bănuielnic adj. v. BĂNUITOR. NEÎNCREZĂTOR. SUSPICIOS. TEMĂTOR.

Intrare: bănuielnic
bănuielnic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bănuielnic
  • bănuielnicul
  • bănuielnicu‑
  • bănuielnică
  • bănuielnica
plural
  • bănuielnici
  • bănuielnicii
  • bănuielnice
  • bănuielnicele
genitiv-dativ singular
  • bănuielnic
  • bănuielnicului
  • bănuielnice
  • bănuielnicei
plural
  • bănuielnici
  • bănuielnicilor
  • bănuielnice
  • bănuielnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bănuielnic

etimologie:

  • bănuială + sufix -nic.
    surse: DLRM