2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bănuței m. pl. floare de podoabă cu frunze mici și rotunde, numită și floare frumoasă (Bellis perennis).

bănuțel sm [At: DAMÉ, T. 185 / Pl: ~ei / E: bănuț + -el] 1-6 (Reg) Bănuț (1-6). 7 (Bot; reg; lpl) Bănuț (9) (Bellis perenis). 8 (Bot; reg) Cimișir (Buxus sempervirens). 9 (Reg) Aluat tăiat în pătrate mici, care se fierbe în supa din came de vită.

BĂNUȚÉL, bănuței, s. m. (Bot.) Bănuț (3). – Bănuț + suf. -el.

BĂNUȚÉL, bănuței, s. m. (Bot.) Bănuț (3). – Bănuț + suf. -el.

BĂNUȚÉL, bănuței, s. m. (Mai ales la pl.) Bănuț (3). Pajiștea era presărată de rîsul bănuțeilor și jundurile grădinii erau țesute în curpeni de zmeură și mure. SADOVEANU, O. IV 71. Zis-a mîndra că mi-a face O peană de bănuței. Frumoasă ca ochii ei. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 43.

BĂNUȚÉL, bănuței, s. m. (Bot.) Bănuț (3). – Din bănuț + suf. -el.

bănuțél m., pl. (b. bănuț). Pl. bănuți, părăluțe, o plantă erbacee din familia compuselor, cu frunze mici și rătunde și cultivată și ca plantă ornamentală (bellis perennis).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bănuțél (rar) s. m., pl. bănuțéi, art. bănuțéii

bănuțél s. m., pl. bănuțéi, art. bănuțéii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂNUȚÉI s. pl. v. bănuț, cimișir, părăluță.

bănuței s. pl. v. BĂNUȚ. CIMIȘIR. PĂRĂLUȚĂ.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BELLIS L., PĂRĂLUȚE, BĂNUȚEI, fam. Compositae. Gen cu plante vivace care se cultivă ca bienale. Cuprinde cîteva specii, 11, originare din ținuturile emisferei nordice. înflorește primăvara, devreme. Flori roz, albe, simple și duble, dispuse în mici capitule (cele marginale ligulate, albe sau roz, cele centrale tubuloase, galbene) solitare, cca 3-5 cm diametru, în vîrful unui peduncul (lung de cca 10 cm), ce apare din mijlocul rozetei de frunze. Involucrul are foliolele dublu-seriate, iar receptaculul conic. Plantă pitică (cca 15 cm înălțime), erbacee. Frunze ovat-spatulate, crenate pe margine, adesea păroase, dispuse radial în rozetă întinsă.

Bellis perennis L. Specie care înflorește în mart.-iun. Plantă de cca 10 cm înălțime, perenă, cultivată ca bienală. Frunze ovat-spatulate așezate în formă de rozetă, din mijlocul căreia pornește un peduncul ce poartă în vîrf cîte un singur capitul format din flori, cele marginale, femele, albe sau rosee, cele centrale, galbene (Pl. 12, fig. 68).

Intrare: bănuței
bănuței
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: bănuțel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bănuțel
  • bănuțelul
  • bănuțelu‑
plural
  • bănuței
  • bănuțeii
genitiv-dativ singular
  • bănuțel
  • bănuțelului
plural
  • bănuței
  • bănuțeilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bănuțel

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bănuț cimișir părăluță 2 exemple
    exemple
    • Pajiștea era presărată de rîsul bănuțeilor și fundurile grădinii erau țesute în curpeni de zmeură și mure. SADOVEANU, O. IV 71.
      surse: DLRLC
    • Zis-a mîndra că mi-a face O peană de bănuței. Frumoasă ca ochii ei. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 43.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Bănuț + sufix -el.
    surse: DEX '98 DEX '09