7 definiții pentru bănicer


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bănicér [At: PAMFILE, C. / Pl: ~e / E: baniță + -ar] 1-2 sm Meseriaș care face coșuri sau banițe (din coajă de tei). 3 sm Bărbat care măsoară cereale cu banița (2). 4-5 sn (Reg; șhp) Baniță (1-2). 6-7 sn Conținutul unei banițe (1).

BĂNICÉR, băniceri, s. m. 1. Meseriaș care face coșuri sau banițe din coajă de tei. 2. Cel care măsoară cereale cu banița. 3. Bănicioară. – Baniță + suf. -ar.

BĂNICÉR, băniceri, s. m. 1. Meseriaș care face coșuri sau banițe din coajă de tei. 2. Cel care măsoară cereale cu banița. 3. Bănicioară. – Baniță + suf. -ar.

BĂNICÉR, băniceri, s. m. 1. Meșter care face coșuri (sau banițe) din coajă de tei. 2. Cel care măsoară cu banița grîu sau alte cereale.

BĂNICÉR, băniceri, s. m. 1. Meșter care face coșuri sau banițe din coajă de tei. 2. Cel care măsoară cu banița cereale. – Din baniță + suf. -ar.

bănicér m. (d. banițŭ; bg. baničar, vînzător de prăjiturĭ). Făcător de banițe. Hamal care încarcă banițele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bănicér (rar) s. m., pl. bănicéri

bănicér s. m., pl. bănicéri

Intrare: bănicer
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bănicer
  • bănicerul
  • băniceru‑
plural
  • băniceri
  • bănicerii
genitiv-dativ singular
  • bănicer
  • bănicerului
plural
  • băniceri
  • bănicerilor
vocativ singular
  • bănicerule
  • bănicere
plural
  • bănicerilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bănicer

  • 1. Meseriaș care face coșuri sau banițe din coajă de tei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Cel care măsoară cereale cu banița.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Baniță + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09