BĂNICĂ, bănici, s. f. Plantă erbacee cu flori albastre, rar albe, dispuse în capitule globuloase, care crește în regiunea alpină și subalpină (Phyteuma orbiculare). – Et. nec.

bănică sf [At: PANȚU, PL. / Pl: ~ici / E: nct] Plantă erbacee, mică, cu flori albastre (închis), rar albe, dispuse în capitule globuloase, care crește în regiunea alpină și subalpină (Phyteuma orbiculare) Si: splinuță (Chrysosplenium alter nifolium).

bănică s.f. (bot.) Plantă erbacee din familia campanulaceelor, cu florile de culoare albastră, rar, albă, dispuse în capitule globuloase, care crește în regiunea alpină și subalpină (Phyteuma orbiculare). • pl. -ci. /etimol. nec.

BĂNICĂ sf. 🌿 SPINUȚĂ1.

BĂNICĂ, bănici, s. f. Plantă erbacee cu flori albastre, rar albe, dispuse în capitule globuloase, care crește în regiunea alpină și subalpină (Phyteuma orbiculare). – Et. nec.

BĂNICĂ s. f. Mică plantă erbacee cu flori albastre-închise, rar albe, dispuse în capitule sferice (Phyteuma orbiculare).

BĂNICĂ ~ci f. Plantă erbacee cu flori albastre, dispuse în inflorescențe rotunde, răspândită în regiunile alpine. /Orig. nec.

bănică s. f., g.-d. art. bănicii; pl. bănici

bănică s. f., g.-d. art. bănicii; pl. bănici

bănică s. f., g.-d. art. bănicii; pl. bănici

BĂNICĂ s. (BOT.; Phyteuma orbiculare) spinuță.

BĂNICĂ s. (BOT.; Phyteuma orbiculare) spinuță.

BĂNICĂ, Constantin (1942-1991, n. Chișinău), matematician român. M. coresp. al Acad. (1991). Contribuții în analiza complexă și geometria algebrică („Metode algebrice în teoria globală a spațiilor complete”, în colab.).

Băn/easa, -escu, -ești, -ică, -ici, -ie, -igă v. Ban I 6, 8, 10, 12, 17.