4 intrări

36 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂNEÁSCA s. f. art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Cf. ban2.

BĂNÉSC2, -EÁSCĂ, bănești, adj. De ban2; al băniei. – Ban2 + suf. -esc.

BĂNÉSC2, -EÁSCĂ, bănești, adj. De ban2; al băniei. – Ban2 + suf. -esc.

BĂNÉSC1, -EÁSCĂ, bănești, adj. De bani1; în bani1; relativ la bani1. – Ban1 + suf. -esc.

BĂNÉSC1, -EÁSCĂ, bănești, adj. De bani1; în bani1; relativ la bani1. – Ban1 + suf. -esc.

BĂNÍ, bănesc, vb. IV. 1. Tranz. A învesti pe cineva cu titlul de ban2. 2. Intranz. A exercita funcția de ban2. – Din ban2.

BĂNÍ, bănesc, vb. IV. 1. Tranz. A învesti pe cineva cu titlul de ban2. 2. Intranz. A exercita funcția de ban2. – Din ban2.

bănesc1, ~ească a [At: CANTEMIR, ap. HEM 3196 / Pl: ~ești / E: ban1 + -esc] (Înv) 1 De ban1. 2 Al băniei1. 3 Privitor la ban1.

bănesc2, ~ească a [At: (a. 1856) URICARIUL IV, 413 / Pl: ~ești / E: ban2 + -esc] 1 De bani2. 2 În bani2. 3 Relativ la bani2.

băní3 [At: ANON. CAR. / Pzi: ~nesc / E: mg bánni] 1 vt (Înv) A trata cu cineva. 2 vt (Reg) A nu lăsa pe cineva în pace. 3 vr (Reg) A se căi.

băni2 vt [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 124/21 / Pzi: ~nesc / E: ban2 + -i] 1 Abate bani2 (1). 2 (Reg) A cheltui bani2 (1). 3-4 (Îrg) A scoate bani2 (1) de la cineva (silindu-l).

băní1 [At: HEM 3197 / Pzi: ~nesc / E: ban1 + -i] 1-3 vt A învesti pe cineva cu titlul de ban1 (2, 4, 6). 4-6 vi A exercita funcția de ban1 (3, 6,12).

băneásca s.f. art. Numele unui dans popular. ◆ Melodie după care se execută acest dans. • /cf. ban1.

bănésc2, -eáscă adj. (în Ev. Med.) Care ține de ban2, care se referă la ban sau la bănie. • pl. -ești. /ban2 + -esc.

bănésc1, -eáscă adj. (fin., econ.) De bani; în bani; relativ la bani. Valori bănești. ◇ Sistem bănesc = organizare a circulației banilor, stabilită prin lege, care cuprinde metalul monetar, unitatea bănească, emisiunea și circulația banilor etc. Capital bănesc v. capital. Circulație bănească v. circulație. Reformă bănească v. reformă. • pl. -ești. /ban1 + -esc.

băni vb. IV. (în Ev. Med., în Țările Rom.) tr. A învesti pe cineva cu titlul de ban2 ◆ (intr.) A exercita funcția de ban2. • prez. ind. -esc. /ban2 + -i.

BĂNEÁSCA s. f. art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Cf. ban2.

BĂNÉSC2, -EÁSCĂ, bănești, adj. (Învechit) De ban3; al băniei. O mulțime de panduri bănești... se răpeziră cu săbiile goale asupra lui. ODOBESCU, S. I 157.

BĂNÉSC1, -EÁSCĂ, bănești, adj. De bani; în bani; relativ la bani. Calcularea în valori bănești a întregii activități economice a întreprinderilor socialiste reprezintă utilizarea banilor în funcția lor de măsură a valorii. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 294, 7/3. Interesul bănesc nu este nicidecum scopul nostru. KOGĂLNICEANU, în ARHIVA R. I VIII. Reformă bănească v. reformă.

BĂNÍ, bănesc, vb. IV. 1. Tranz. (învechit) A face (pe cineva) ban, a ridica (pe cineva) la treapta de ban. Vodă a bănit pe Golescu. La HEM. 2. Intranz. A exercita funcția de ban. Te-oi ridica Ban la Craiova, Și tu că-i băni, De te ferici. TEODORESCU, P. P. 48.

BĂNEÁSCA s. f. art. Numele unui dans popular și melodia după care se execută. – Din ban2 + suf. -ească.

BĂNÉSC2, -EÁSCĂ, bănești, adj. (Înv.) De ban2; al băniei. Panduri bănești (ODOBESCU). – Din ban2 + suf. -esc.

BĂNÉSC1, -EÁSCĂ, bănești, adj. De bani1, în bani; relativ la bani. – Din ban1 + suf. -esc.

BĂNÍ, bănesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A ridica pe cineva la rangul de ban2. 2. Intranz. A exercita funcția de ban2. – Din ban2.

BĂNÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care ține de bani; propriu banilor. Capital ~. 2) Care constă din bani. Ajutor ~. /ban + suf. ~esc

BĂNI vb. 1. (Ban.) A trata cu cineva, a face o înțelegere. Bĕnuiĕsk. Ago cum aliquo. Tracto. Curam gero. AC, 330. 2. (Mold.) A nu lăsa în pace, a sîcîi, a face mizerii. Pre unii da la închisori, de-i bănea, apoi îi slobozea. N. COSTIN. Variante: bănui (AC, 330). Etimologie: magh. bánni „a trata cu cineva”. Cf. ajunge; zădărî, zăhăi. verb

bănesc a. 1. de Ban: o mulțime de panduri bănești OD.; 2. de bani: afaceri bănești.

2) bănésc v. tr. (d. ban 1). Fac ban (boier). Zic cuĭva „ban”. V. intr. Trăĭesc ca un ban. Vechĭ. (d. ban 2). V tr. Jăfuiesc de banĭ, sfănțuiesc. Trans. Fam. A bani banĭ, a face (a scoate) banĭ (parale).

1) bănésc, -eáscă adj. (d. ban). De ban, de banat: soldați bănești. Pecuniar, financiar: chestiunĭ băneștĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

băneasca (dans) (reg.) s. f. art., neart. bănească, g.-d. art. băneștii

bănesc adj. m., f. bănească; pl. m. și f. bănești

băni (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănesc, imperf. 3 sg. bănea; conj. prez. 3 să bănească

bănésc (de bani, al băniei) adj. m., f. băneáscă; pl. m. și f. bănéști

băní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănésc, imperf. 3 sg. băneá; conj. prez. 3 sg. și pl. băneáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂNÉSC adj. 1. v. financiar. 2. v. monetar.

BĂNESC adj. 1. financiar, (livr.) pecuniar. (Mijloace ~.) 2. monetar. (Reformă ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

băní, bănésc, vb. IV (înv.) 1. a trata cu cineva. 2. a sâcâi, a face mizerii cuiva.

Intrare: băneasca
substantiv feminin (F86)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bănească
  • băneasca
plural
genitiv-dativ singular
  • bănești
  • băneștii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: bănesc (bănie)
bănesc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bănesc
  • bănescul
  • bănescu‑
  • bănească
  • băneasca
plural
  • bănești
  • băneștii
  • bănești
  • băneștile
genitiv-dativ singular
  • bănesc
  • bănescului
  • bănești
  • băneștii
plural
  • bănești
  • băneștilor
  • bănești
  • băneștilor
vocativ singular
plural
Intrare: bănesc (fin.)
bănesc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bănesc
  • bănescul
  • bănescu‑
  • bănească
  • băneasca
plural
  • bănești
  • băneștii
  • bănești
  • băneștile
genitiv-dativ singular
  • bănesc
  • bănescului
  • bănești
  • băneștii
plural
  • bănești
  • băneștilor
  • bănești
  • băneștilor
vocativ singular
plural
Intrare: băni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • băni
  • bănire
  • bănit
  • bănitu‑
  • bănind
  • bănindu‑
singular plural
  • bănește
  • băniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bănesc
(să)
  • bănesc
  • băneam
  • bănii
  • bănisem
a II-a (tu)
  • bănești
(să)
  • bănești
  • băneai
  • băniși
  • băniseși
a III-a (el, ea)
  • bănește
(să)
  • bănească
  • bănea
  • băni
  • bănise
plural I (noi)
  • bănim
(să)
  • bănim
  • băneam
  • bănirăm
  • băniserăm
  • bănisem
a II-a (voi)
  • băniți
(să)
  • băniți
  • băneați
  • bănirăți
  • băniserăți
  • băniseți
a III-a (ei, ele)
  • bănesc
(să)
  • bănească
  • băneau
  • băni
  • băniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

băneascăsubstantiv feminin articulat

  • 1. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. DEX '09 DEX '98
etimologie:

bănesc, băneascăadjectiv

  • 1. De ban; al băniei. DEX '09 DLRLC
    • format_quote O mulțime de panduri bănești... se răpeziră cu săbiile goale asupra lui. ODOBESCU, S. I 157. DLRLC
etimologie:
  • Ban + sufix -esc. DEX '09

bănesc, băneascăadjectiv

  • 1. De bani; în bani; relativ la bani. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Calcularea în valori bănești a întregii activități economice a întreprinderilor socialiste reprezintă utilizarea banilor în funcția lor de măsură a valorii. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 294, 7/3. DLRLC
    • format_quote Interesul bănesc nu este nicidecum scopul nostru. KOGĂLNICEANU, în ARHIVA R. I VIII. DLRLC
etimologie:
  • Ban + sufix -esc. DEX '09 DEX '98

băni, bănescverb

  • 1. tranzitiv A învesti pe cineva cu titlul de ban. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vodă a bănit pe Golescu. La HEM. DLRLC
  • 2. intranzitiv A exercita funcția de ban. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Te-oi ridica Ban la Craiova, Și tu că-i băni, De te ferici. TEODORESCU, P. P. 48. DLRLC
etimologie:
  • ban DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.