2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

băltăcire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: băltăci] 1-2 Inundare. 3 Stagnare a apei care formează o baltă (1) Si: băltăcit1 (3), băltire1, băltit1, băltuială (2), băltuire (2), băltuit1 (2). 4 Deplasare a cuiva cu greutate printr-un loc băltos (1) sau noroios Si: băltocit (4). 5 Zbor al păsărilor cu corpul deasupra apei și cu picioarele în apă Si: băltăcit1 (5).

băltăci [At: LM / Pzi: ~cesc / E: băltac2 + -i] (Rar) 1 vt (D. apă) A inunda. 2 vr (D. suprafețe de pământ) A se inunda. 3 vt (D. apă) A stagna, formând o baltă (1) Si: a bălti1, a hăitui (3). 4 vi (D. oameni) A se deplasa cu greu printr-un loc băltos sau noroios. 5 vi (D. păsări) A zbura cu corpul deasupra apei și cu picioarele în apă.

băltăcit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: băltăci] 1-2 Inundare. 3-5 Băltăcire (3-5).

băltăcì v. a merge sau a sălta înnotând prin locuri băltoase.

băltăcésc v. intr. (d. băltoacă). Rar. A staționa, a se aduna făcând baltă: apa băltăcește.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂLTĂCÍ vb. v. stagna.

Intrare: băltăcire
băltăcire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băltăcire
  • băltăcirea
plural
  • băltăciri
  • băltăcirile
genitiv-dativ singular
  • băltăciri
  • băltăcirii
plural
  • băltăciri
  • băltăcirilor
vocativ singular
plural
Intrare: băltăci
verb (V406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • băltăci
  • băltăcire
  • băltăcit
  • băltăcitu‑
  • băltăcind
  • băltăcindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • băltăcește
(să)
  • băltăcească
  • băltăcea
  • băltăci
  • băltăcise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • băltăcesc
(să)
  • băltăcească
  • băltăceau
  • băltăci
  • băltăciseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)