2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bălmujít, ~ă a vz bălmăjit2

BĂLMUJÍT, -Ă adj. v. bălmăjit.

bălmujit a. Mold. amestecat, încurcat: ceaslov și psaltire și acele bălmujite rău CR. [V. balmuș].

BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV] – Din balmoș.

BĂLMOJÍ vb. IV v. bălmăji.

BĂLMOJÍ vb. IV v. bălmăji.

BOLMOJÍ vb. IV v. bălmăji.

BOLMOJÍ vb. IV v. bălmăji.

BOLMOJÍ vb. IV v. bălmăji.

bălmăji [At: LB / V: (reg) balmuji, ~ăgi, ~ăși, ~moji, ~moși, ~muji, bolmoji, bolmoși / Pzi: ~jesc / E: balmoș + -i] 1 vt A încurca mai multe lucruri Si: a amesteca. 2 vt (D. oameni) A ameți pe cineva (cu vorba). 3 vt (Pex) A zăpăci prin vrăji sau farmece. 4 vt A vorbi încurcat, fără rost. 5 vt (Fam) A bombăni. 6 vt (Reg; d. oameni) A deveni moale (ca un balmoș). 7 vr A-și pierde energia.

bălmăjit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: bălmăji] 1-6 Bălmăjire (1-6).

bălmăjit2, ~ă a [At: CREANGĂ, A. 88 / V: balmujit2, ~moșit, ~mujit, bolmoșit2 / Pl: ~iți, ~e / E: bălmăji] 1 Încurcat2. 2 (D. oameni) Amețit2. 3 (Reg; d. oameni) Moleșit, fără energie.

bălmoji v vz bălmăji

bălmuji v vz bălmăji

BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri. ♦ A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba. 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV.] – Din balmoș.

BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca mai multe lucruri unele cu altele; a încurca. ♦ A ameți pe cineva (cu vorba); a zăpăci, a încurca. V. îmbrobodi. (Atestat în forma îmbolmăji) Du-te, omule, și fii mai cu inimă, nu te mai lăsa să te îmbolmăjească cu vorba. VLAHUȚĂ, O. A. 356. 2. A spune (ceva) încurcat, în neștire; a îngăima. V. îndruga. Ca să ne dea o dovadă de chemarea sa pentru viața schimnicească, bălmăji pe nas, popește, aproape trei sferturi de ceas, un deșănțat amestec de cintări bisericești și de cîntece de lume. M. I. CARAGIALE, C. 117. – Variante: bălmují (CREANGĂ, A. 88), îmbolmăjí vb. IV.

BĂLMĂJÍT, -Ă, bălmăjiți, -te, adj. Încurcat, amestecat. (Atestat în forma bălmujit) Asta-i asta! Din ceaslov și psaltire, și acele bălmujite rău ca vai de ele, să treci la gramatică. Și încă ce gramatică! CREANGĂ, A. 88. – Variantă: bălmujít,-ă adj.

BĂLMUJÍ vb. IV v. bălmăji.

ÎMBOLMĂJÍ vb. IV v. bălmăji.

BĂLMĂJÍ, bălmăjesc, vb. IV. Tranz. 1. A amesteca mai multe lucruri; a încurca. ♦ A zăpăci pe cineva cu vorba. 2. A vorbi ceva încurcat; a îngăima. [Var.: bălmojí, bolmojí vb. IV] – Din balmoș.

BĂLMOJÍ vb. IV. v. bălmăji.

BOLMOJÍ vb. IV. v. bălmăji.

arată toate definițiile

Intrare: bălmăji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bălmăji
  • bălmăjire
  • bălmăjit
  • bălmăjitu‑
  • bălmăjind
  • bălmăjindu‑
singular plural
  • bălmăjește
  • bălmăjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bălmăjesc
(să)
  • bălmăjesc
  • bălmăjeam
  • bălmăjii
  • bălmăjisem
a II-a (tu)
  • bălmăjești
(să)
  • bălmăjești
  • bălmăjeai
  • bălmăjiși
  • bălmăjiseși
a III-a (el, ea)
  • bălmăjește
(să)
  • bălmăjească
  • bălmăjea
  • bălmăji
  • bălmăjise
plural I (noi)
  • bălmăjim
(să)
  • bălmăjim
  • bălmăjeam
  • bălmăjirăm
  • bălmăjiserăm
  • bălmăjisem
a II-a (voi)
  • bălmăjiți
(să)
  • bălmăjiți
  • bălmăjeați
  • bălmăjirăți
  • bălmăjiserăți
  • bălmăjiseți
a III-a (ei, ele)
  • bălmăjesc
(să)
  • bălmăjească
  • bălmăjeau
  • bălmăji
  • bălmăjiseră
verb (VT403)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bălmuji
  • bălmujire
  • bălmujit
  • bălmujitu‑
  • bălmujind
  • bălmujindu‑
singular plural
  • bălmujește
  • bălmujiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bălmujesc
(să)
  • bălmujesc
  • bălmujeam
  • bălmujii
  • bălmujisem
a II-a (tu)
  • bălmujești
(să)
  • bălmujești
  • bălmujeai
  • bălmujiși
  • bălmujiseși
a III-a (el, ea)
  • bălmujește
(să)
  • bălmujească
  • bălmujea
  • bălmuji
  • bălmujise
plural I (noi)
  • bălmujim
(să)
  • bălmujim
  • bălmujeam
  • bălmujirăm
  • bălmujiserăm
  • bălmujisem
a II-a (voi)
  • bălmujiți
(să)
  • bălmujiți
  • bălmujeați
  • bălmujirăți
  • bălmujiserăți
  • bălmujiseți
a III-a (ei, ele)
  • bălmujesc
(să)
  • bălmujească
  • bălmujeau
  • bălmuji
  • bălmujiseră
verb (VT403)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bălmoji
  • bălmojire
  • bălmojit
  • bălmojitu‑
  • bălmojind
  • bălmojindu‑
singular plural
  • bălmojește
  • bălmojiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bălmojesc
(să)
  • bălmojesc
  • bălmojeam
  • bălmojii
  • bălmojisem
a II-a (tu)
  • bălmojești
(să)
  • bălmojești
  • bălmojeai
  • bălmojiși
  • bălmojiseși
a III-a (el, ea)
  • bălmojește
(să)
  • bălmojească
  • bălmojea
  • bălmoji
  • bălmojise
plural I (noi)
  • bălmojim
(să)
  • bălmojim
  • bălmojeam
  • bălmojirăm
  • bălmojiserăm
  • bălmojisem
a II-a (voi)
  • bălmojiți
(să)
  • bălmojiți
  • bălmojeați
  • bălmojirăți
  • bălmojiserăți
  • bălmojiseți
a III-a (ei, ele)
  • bălmojesc
(să)
  • bălmojească
  • bălmojeau
  • bălmoji
  • bălmojiseră
verb (VT403)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bolmoji
  • bolmojire
  • bolmojit
  • bolmojitu‑
  • bolmojind
  • bolmojindu‑
singular plural
  • bolmojește
  • bolmojiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bolmojesc
(să)
  • bolmojesc
  • bolmojeam
  • bolmojii
  • bolmojisem
a II-a (tu)
  • bolmojești
(să)
  • bolmojești
  • bolmojeai
  • bolmojiși
  • bolmojiseși
a III-a (el, ea)
  • bolmojește
(să)
  • bolmojească
  • bolmojea
  • bolmoji
  • bolmojise
plural I (noi)
  • bolmojim
(să)
  • bolmojim
  • bolmojeam
  • bolmojirăm
  • bolmojiserăm
  • bolmojisem
a II-a (voi)
  • bolmojiți
(să)
  • bolmojiți
  • bolmojeați
  • bolmojirăți
  • bolmojiserăți
  • bolmojiseți
a III-a (ei, ele)
  • bolmojesc
(să)
  • bolmojească
  • bolmojeau
  • bolmoji
  • bolmojiseră
verb (VT403)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbolmăji
  • ‑mbolmăji
  • îmbolmăjire
  • ‑mbolmăjire
  • îmbolmăjit
  • ‑mbolmăjit
  • îmbolmăjitu‑
  • ‑mbolmăjitu‑
  • îmbolmăjind
  • ‑mbolmăjind
  • îmbolmăjindu‑
  • ‑mbolmăjindu‑
singular plural
  • îmbolmăjește
  • ‑mbolmăjește
  • îmbolmăjiți
  • ‑mbolmăjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbolmăjesc
  • ‑mbolmăjesc
(să)
  • îmbolmăjesc
  • ‑mbolmăjesc
  • îmbolmăjeam
  • ‑mbolmăjeam
  • îmbolmăjii
  • ‑mbolmăjii
  • îmbolmăjisem
  • ‑mbolmăjisem
a II-a (tu)
  • îmbolmăjești
  • ‑mbolmăjești
(să)
  • îmbolmăjești
  • ‑mbolmăjești
  • îmbolmăjeai
  • ‑mbolmăjeai
  • îmbolmăjiși
  • ‑mbolmăjiși
  • îmbolmăjiseși
  • ‑mbolmăjiseși
a III-a (el, ea)
  • îmbolmăjește
  • ‑mbolmăjește
(să)
  • îmbolmăjească
  • ‑mbolmăjească
  • îmbolmăjea
  • ‑mbolmăjea
  • îmbolmăji
  • ‑mbolmăji
  • îmbolmăjise
  • ‑mbolmăjise
plural I (noi)
  • îmbolmăjim
  • ‑mbolmăjim
(să)
  • îmbolmăjim
  • ‑mbolmăjim
  • îmbolmăjeam
  • ‑mbolmăjeam
  • îmbolmăjirăm
  • ‑mbolmăjirăm
  • îmbolmăjiserăm
  • ‑mbolmăjiserăm
  • îmbolmăjisem
  • ‑mbolmăjisem
a II-a (voi)
  • îmbolmăjiți
  • ‑mbolmăjiți
(să)
  • îmbolmăjiți
  • ‑mbolmăjiți
  • îmbolmăjeați
  • ‑mbolmăjeați
  • îmbolmăjirăți
  • ‑mbolmăjirăți
  • îmbolmăjiserăți
  • ‑mbolmăjiserăți
  • îmbolmăjiseți
  • ‑mbolmăjiseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbolmăjesc
  • ‑mbolmăjesc
(să)
  • îmbolmăjească
  • ‑mbolmăjească
  • îmbolmăjeau
  • ‑mbolmăjeau
  • îmbolmăji
  • ‑mbolmăji
  • îmbolmăjiseră
  • ‑mbolmăjiseră
Intrare: bălmăjit
bălmăjit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălmăjit
  • bălmăjitul
  • bălmăjitu‑
  • bălmăji
  • bălmăjita
plural
  • bălmăjiți
  • bălmăjiții
  • bălmăjite
  • bălmăjitele
genitiv-dativ singular
  • bălmăjit
  • bălmăjitului
  • bălmăjite
  • bălmăjitei
plural
  • bălmăjiți
  • bălmăjiților
  • bălmăjite
  • bălmăjitelor
vocativ singular
plural
bălmujit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălmujit
  • bălmujitul
  • bălmujitu‑
  • bălmuji
  • bălmujita
plural
  • bălmujiți
  • bălmujiții
  • bălmujite
  • bălmujitele
genitiv-dativ singular
  • bălmujit
  • bălmujitului
  • bălmujite
  • bălmujitei
plural
  • bălmujiți
  • bălmujiților
  • bălmujite
  • bălmujitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bălmăji bălmuji bălmoji bolmoji îmbolmăji

  • 1. A amesteca, a încurca mai multe lucruri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: amesteca încurca
    • 1.1. A zăpăci, a ameți pe cineva cu vorba.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ameți zăpăci un exemplu
      exemple
      • Du-te, omule, și fii mai cu inimă, nu te mai lăsa să te îmbolmăjească cu vorba. VLAHUȚĂ, O. A. 356.
        surse: DLRLC
  • 2. A vorbi încurcat, îngăimat sau fără rost.
    exemple
    • Ca să ne dea o dovadă de chemarea sa pentru viața schimnicească, bălmăji pe nas, popește, aproape trei sferturi de ceas, un deșănțat amestec de cîntări bisericești și de cîntece de lume. M. I. CARAGIALE, C. 117.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • balmoș
    surse: DEX '09 DEX '98

bălmăjit bălmujit

  • exemple
    • Asta-i asta! Din ceaslov și psaltire, și acele bălmujite rău ca vai de ele, să treci la gramatică. Și încă ce gramatică! CREANGĂ, A. 88.
      surse: DLRLC

etimologie: