O definiție pentru bălmăjitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bălmăjitor, ~oare smf, a [At: LET.2 I, 110 / V: -mejui- / Pl: ~i, ~oare / E: bălmăji + -tort] 1-8 (Rar) (Persoană) care bălmăjește (1-4).

Intrare: bălmăjitor
bălmăjitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălmăjitor
  • bălmăjitorul
  • bălmăjitoare
  • bălmăjitoarea
plural
  • bălmăjitori
  • bălmăjitorii
  • bălmăjitoare
  • bălmăjitoarele
genitiv-dativ singular
  • bălmăjitor
  • bălmăjitorului
  • bălmăjitoare
  • bălmăjitoarei
plural
  • bălmăjitori
  • bălmăjitorilor
  • bălmăjitoare
  • bălmăjitoarelor
vocativ singular
plural