2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

băligărat2, ~ă a [At: MDA ms / V: ~leg~2 / Pl: ~ați, ~e / E: băligăra] 1-8 Băligat2 (1-8).

băligărat1 sn [At: MDA ms / V: ~leg~1 / Pl: ~uri / E: băligăra] 1-8 Băligare (1-8).

bălegărat2, ~ă a vz băligărat2

bălegărat1 sn vz băligărat1

băligăra vtr [At: I. CR., ap. CADE / V: ~leg~ / Pzi: ~rez / E: băligar] 1-10 (Reg) A (se) băliga (1-10). modificată


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂLIGĂRÁ vb. v. băliga.

Intrare: băligărat
băligărat (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băligărat
  • băligăratul
  • băligăra
  • băligărata
plural
  • băligărați
  • băligărații
  • băligărate
  • băligăratele
genitiv-dativ singular
  • băligărat
  • băligăratului
  • băligărate
  • băligăratei
plural
  • băligărați
  • băligăraților
  • băligărate
  • băligăratelor
vocativ singular
plural
bălegărat (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălegărat
  • bălegăratul
  • bălegăra
  • bălegărata
plural
  • bălegărați
  • bălegărații
  • bălegărate
  • bălegăratele
genitiv-dativ singular
  • bălegărat
  • bălegăratului
  • bălegărate
  • bălegăratei
plural
  • bălegărați
  • bălegăraților
  • bălegărate
  • bălegăratelor
vocativ singular
plural
băligărat (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băligărat
  • băligăratul
plural
  • băligăraturi
  • băligăraturile
genitiv-dativ singular
  • băligărat
  • băligăratului
plural
  • băligăraturi
  • băligăraturilor
vocativ singular
plural
bălegărat (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălegărat
  • bălegăratul
plural
  • bălegăraturi
  • bălegăraturile
genitiv-dativ singular
  • bălegărat
  • bălegăratului
plural
  • bălegăraturi
  • bălegăraturilor
vocativ singular
plural
Intrare: băligăra
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • băligăra
  • băligărare
  • băligărat
  • băligăratu‑
  • băligărând
  • băligărându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • băligărea
(să)
  • băligăreze
  • băligăra
  • băligără
  • băligărase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • băligărea
(să)
  • băligăreze
  • băligărau
  • băligăra
  • băligăraseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)