17 intrări

Articole pe această temă:

98 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bălți1 vr vz bălti1

Bălți pl. județ și oraș în centrul Basarabiei cu 30.000 loc. Comerț de vite.

baltă sf [At: PSALT. SCH. 336 / Pl: bălți, (înv) balte și (reg) belți / E: pbl vsl блато cf alb baltë] 1 Întindere (mai mare) de apă stătătoare, naturală geologic, cu adâncime mică, cu vegetație și faună acvatică specifică Cf băltoacă (1). 2 (Pex) Lac. 3 (Pfm; d. persoane; îe) Are ~ta pește Are de unde să dea (sau să plătească). 4 (Pop; îe) A râde vârșa de ~ A râde de cusururile altora, fără să le vadă pe ale sale. 5 (Pfm; îe) A da cu bâta (sau cu bățul) în ~ A face o muncă zadarnică, fără folos. 6-7 (Îae) A face un gest (sau a spune o vorbă) care deranjează prin caracterul ei nedelicat sau insolit. 8 (Îae) A face o gafă. 9 (Pfm; îe) A sta (sau a rămâne, rar, a zăcea) ~ A lăsa ceva în părăsire. 10 (Pfm; îae) A stagna. 11 (Pfm; îae) A sta pe loc. 12-13 (Pfm; îe) A lăsa ~ (pe cineva sau ceva) A nu (se mai interesa sau a nu) se mai ocupa (de cineva sau ceva). 14 Zonă de luncă inundabilă, cu locuri în care stagnează apa. 15 (Pop; îs) Ăl din ~ Diavolul. 16 (Pex) Lac. 17 (Bot; reg; îc) Iarba-bălții Iarba-vulpii (Alopecuruspratensis). 18 (Bot; reg; îae) Păiuș (Agostis tenius). 19 (Ent; reg; îc) Bou-de-~ sau boul bălții ori buhai-de-~ Insecta Bombinator igneus. 20 (Orn; reg; îc) Bou-de-~ Bâtlan de stuh (Botaurus stellaris). 21 (Orn; reg; îae) Bufniță (Bubo bubo). 22 Întindere de apă stătătoare, rămasă după revărsarea râurilor, în special a Dunării. 23 Apă de ploaie strânsă într-o adâncitură de pământ. 24-25 Groapă cu (apă sau cu) mocirlă. 26 (Prin exagerare) Cantitate mare de lichid vărsat pe jos Si: băltoacă (3).

bălti2 vt [At: SLAVICI, V. P. 47 / V: (reg) ~lți2 / Pzi: 3 ~tește / E: baltă + -i] (Rar; d. apă) A băltăci (2). corectată

bălti1 vr [At: RĂDULESCU-CODIN / V: ~lți1 / Pzi: ~tesc / E: nct] (Reg) 1 (D. funii întinse) A se curba. 2 (D. construcții) A se surpa până la pământ. 3-4 (D. împletituri) A se slăbi și a se lăsa până la pământ.

BÁLTĂ, bălți, s. f. 1. Întindere de apă stătătoare, de obicei nu prea adâncă, având o vegetație și o faună acvatică specifică; zonă de luncă inundabilă, cu locuri în care stagnează apa; p. ext. lac. ◊ Expr. A rămâne (sau a sta, a zăcea) baltă = a fi lăsat în părăsire; a sta pe loc, a stagna. A lăsa baltă (ceva) = a lăsa (ceva) în părăsire, a nu se mai interesa (de ceva). A da cu bâta în baltă = a face un gest, a spune o vorbă care stânjenește prin caracterul ei nedelicat sau insolit. 2. Apă de ploaie adunată într-o adâncitură; groapă cu apă sau mocirlă; (prin exagerare) cantitate mare de lichid vărsat pe jos; băltoacă. – Din sl. blato. Cf. alb. baltë.

BĂLTÍ, pers. 3 băltește, vb. IV. Refl. (Rar.; despre apă) A stagna într-un loc, a forma o baltă. – Din baltă.

BOU, boi, s. m. 1. Taur castrat, folosit ca animal de tracțiune și mai ales pentru carne (Bos taurus).Bou sur = bour. ◊ Expr. A nu-i fi (cuiva) toți boii acasă = a fi rău dispus. S-a dus bou și s-a întors vacă, se spune despre cineva care n-a reușit să învețe nimic, care nu s-a lămurit. A scoate (pe cineva) din boii lui = a enerva (pe cineva). ♦ Epitet injurios la adresa unui bărbat. 2. Compuse: bou-de-mare = pește marin mic, de culoare cafenie sau cenușie-închis, cu capul gros și lătăreț și cu ochii așezați în partea superioară a capului (Uranoscopus scaber); bou-de-baltă = a) nume dat la două specii de broască, una având pe pântece pete roșii (Bombinator igneus), iar cealaltă pete galbene; buhai-de-baltă (Bombinator pachypus); b) pasăre de baltă cu ciocul lung și ascuțit, galbenă-verzuie pe spate, cu capul negru și cu gâtul alb; buhai-de-baltă (Botaurus stellaris); c) (și în forma bou-de-apă) gândac mare de apă de culoare neagră, cu picioarele acoperite de peri deși și lungi și adaptate la înot (Hydrophilus piceus); bou-de-noapte = bufniță; boul-lui-Dumnezeu sau boul-Domnului = a) rădașcă; b) (și în forma boul-popii) buburuză. – Lat. bovus (= bos, bovis).

BUHÁI, (I) buhai, s. m. (II) buhaiuri, s. n. I. S. m. 1. (Zool.; reg.) Taur. 2. Compus: buhai-de-baltă = bou-de-baltă. 3. Plantă erbacee cu două sau trei frunze mari, ovale și flori verzi-gălbui dispuse într-un spic (Listera ovata). II. S. n. Instrument muzical popular format dintr-o putinică cu fundul de piele, prin care trece un smoc de păr de cal care se trage cu degetele umezite, producând astfel un sunet asemănător eu mugetul unui taur. [Pl. și: (II) buhaie] – Din ucr. buhaj.

GĂINÚȘĂ, găinușe, s. f. 1. Diminutiv al lui găină. 2. Numele mai multor păsări sălbatice de munte sau de baltă. ◊ Compuse: găinușă-de-baltă = pasăre migratoare acvatică, cu penaj negru, cu o pată roșie de piele golașă în frunte și cu picioarele verzui (Gallinula chloropus); (Entom.) găinușă-de-seară = cărăbuș. 3. (Astron.; art.) Cloșca-cu-Pui. 4. (La pl.) Plantă veninoasă cu tulpina lungă și subțire, cu flori mici albe, situate în vârful tulpinii (Isopyrum thalictroides). 5. Plantă din familia rozaceelor cu tulpina scurtă și cu flori albe (Pothentilla microutha). [Pr.: gă-i-.Pl. și: găinuși] – Găină + suf. -ușă.

ORZOÁICĂ s. f. Specie de orz al cărei spic este format numai din două rânduri de boabe, mai bogate în amidon decât ale orzului și folosite la fabricarea berii; orzoaie (Hordeum distichon). ◊ Compus: orzoiacă-de-baltă = plantă erbacee care crește în apele stătătoare sau lin-curgătoare, cu frunze liniare îngrămădite la baza tulpinii și cu flori mici, albe-verzui (Vallisneria spiralis).Orz + suf. -oaică.

ORZOÁICĂ s. f. Specie de orz al cărei spic este format numai din două rânduri de boabe, mai bogate în amidon decât ale orzului și folosite la fabricarea berii; orzoaie (Hordeum distichon). ◊ Compus: orzoiacă-de-baltă = plantă erbacee care crește în apele stătătoare sau lin-curgătoare, cu frunze liniare îngrămădite la baza tulpinii și cu flori mici, albe-verzui (Vallisneria spiralis).Orz + suf. -oaică.

OTRĂȚÉL, otrăței, s. m. (Bot.) Roibă. ◊ Compus: otrățel-de-apă sau otrățelul-bălților = plantă erbacee acvatică, carnivoră, cu flori galbene (Utricularia vulgaris).Cf. magh. atracél.

OTRĂȚÉL, otrăței, s. m. (Bot.) Roibă. ◊ Compus: otrățel-de-apă sau otrățelul-bălților = plantă erbacee acvatică, carnivoră, cu flori galbene (Utricularia vulgaris).Cf. magh. atracél.

BÁLTĂ, bălți, s. f. 1. Întindere de apă stătătoare, de obicei nu prea adâncă, având o vegetație și o faună acvatică specifică; zonă de luncă inundabilă, cu locuri în care stagnează apa; p. ext. lac. ◊ Expr. A rămâne (sau a sta, a zăcea) baltă = a fi lăsat în părăsire; a sta pe loc, a stagna. A lăsa baltă (ceva) = a lăsa (ceva) în părăsire, a nu se mai interesa (de ceva). A da cu bâta în baltă = a face un gest, a spune o vorbă care stânjenește prin caracterul ei nedelicat sau insolit. 2. Apă de ploaie adunată într-o adâncitură; groapă cu apă sau mocirlă; (prin exagerare) cantitate mare de lichid vărsat pe jos; băltoacă. – Probabil din sl. blato. Cf. alb. baltë.

BĂLTÍ, pers. 3 băltește, vb. IV. Refl. (Rar; despre apă) A stagna într-un loc, a forma o baltă. – Din baltă.

GĂINÚȘĂ, găinușe, s. f. 1. Diminutiv al lui găină. 2. Numele mai multor păsări sălbatice de munte sau de baltă. ◊ Găinușă de baltă = pasăre migratoare acvatică, cu penaj negru, cu o pată roșie de piele golașă în frunte și cu picioarele verzui (Gallinula chloropus). 3. (Astron.; art.) Cloșca-cu-Pui. 4. Cărăbuș, corlă. 5. (La pl.) Plantă veninoasă cu tulpina lungă și subțire, cu flori mici albe, situate în vârful tulpinii (Isopyrum thalictroides). 6. Plantă din familia rozaceelor cu tulpina scurtă și cu flori albe (Potentilla micrantha). [Pr.: gă-i- Pl. și: găinuși] – Găină + suf. -ușă.

BÁLTĂ, bălți, s. f. 1. Apă stătătoare permanentă, alimentată din izvoare proprii și prin revărsările unor rîuri sau fluvii învecinate, de obicei puțin adîncă și avînd o bogată vegetație acvatică; p. ext. lac. Noi luăm crîsnicul și, cît fumez o lulea, ajungem la baltă. SADOVEANU, N. F. 26. Izvorul curge subțire, întinzînd în față, ca pe o năframă, o baltă mică pe care, uneori, o împunge, ca un ac de aur, cîte o rază de soare. GÎRLEANU, L. 20. Văd cloșca păscînd bobocii de rață pe malul bălții. ODOBESCU, S. III 13. (Hiperbolic) Lacrămile-i curg pîrău. De face baltă și tău. BIBICESCU, P.P.93. ◊ Compus: bou-de-baltă v. bou.Expr. A da cu bîta-n baltă = a face o gafă. A rămîne (sau a sta, a zăcea) baltă = (despre un lucru)a fi lăsat în părăsire, neisprăvit; a sta pe loc,a stagna,a nu maiînainta. Vremea trece, flăcăul începe și el a se trece... și însurătoarea rămînea baltă. CREANGĂ, P. 142. Fost-ai și d-ta la tinerețe, nu zic, dar acum îți cred;. dă, bătrînețe nu-s? Cum n-or sta trebile baltă? CREANGĂ, P. 230. A lăsa baltă (ceva) = a lăsa (ceva) în părăsire, neterminat; a nu se mai interesa de ceva, a nu se mai ocupa cu ceva. Las-o baltă! ♦ Fig. Apă sau alt lichid vărsat în cantitate mare pe jos; băltoacă. Vinul amestecat cu sînge făcuse o baltă pe lespezile salei. NEGRUZZI, S. I 152. 2. Întindere (mai mare sau mai mică) de apă stătătoare, rămasă în urma revărsării unui rîu; (mai ales la sg.) regiunea mlăștinoasă de la țărmul Dunării (cu deosebire cea din Muntenia de răsărit). Mirosul de humă trezită se înteți. Venea dinspre Dunăre, amestecat cu mirosul de baltă. DUMITRIU, B. F. 15. De la baltă pînă la munte = de la Dunăre pînă în Carpați. ♦ (Impropriu) Regiune care a fost inundată și care, după secarea apelor, se acoperă cu o vegetație îmbelșugată, devenind loc de pășune. Turmele de oi iernează pe baltă. 3. Apă de ploaie adunată într-o adîncitură (mai mică) de teren; groapă (mică) cu apă sau cu mocirlă. V. băltoacă. Apa se adună în gropi, iar cînd calci într-o baltă ajungi cu adevărat paparudă. PAS, L. I 55. Prin bălțile de noroi... treceau niște ciubote mari, cărora nu le-ar fi păsat nici de potop. EMINESCU, N. 33.

BĂLTÍ, pers. 3 băltește, vb. IV. Refl. (Rar, despre apă) A se strînge multă la un loc, formînd o baltă; a stagna. Apa curge de-a lungul șanțului numai unde se strîmtează locul, aproape de viroagă și aproape de moară, iar mai departe... ea se băltește și aruncă podmol. SLAVICI, V. P. 47. – Variantă: bălțí vb. IV.

BUHÁI1, buhai, s. m. (Mold.) 1. Taur. Se vedeau fiare de plug, roți, cotiugi, capete de buhai roșii. CAMILAR, N. II 12. [Cerbul] începe a-și arunca țărnă după cap, ca buhaiul. CREANGĂ, P. 226. 2. Compus: buhai-de-baltă = a) specie de broască, mică, cu pete roșii pe pîntece, care trăiește în bălțile mici (Bombina bombina). Băieții, cînd te văd, rămîn cu ochii holbați, ca niște buhai-de-baltă. ALECSANDRI, T. I 340; b) pasăre de baltă, cu ciocul lungăreț și ascuțit, galbenă-verzuie pe spate, cu pete și desene cenușii, cu creștetul negru și gîtul alb (Botaurus stellaris). Din cînd în cînd, în tăcerea nopții, se auzea lugubru vuietul nelămurit al buhaiului-de-baltă. SADOVEANU, O. I 410.

GĂINÚȘĂ, găinușe, s. f. 1. Diminutiv al lui găină. De vînzare-ți e găinușa ceea... măi băiete? – De vînzare, moșule. CREANGĂ, A. 56. 2. (Și în forma găinușă-de-alun sau găinușă-roșie sau găinușă-de-baltă) Nume purtat de mai multe păsări sălbatice de munte sau de baltă. V. ieruncă. În trestii, măcăiau și băteau din aripi rațele, țipau lișițele și găinușele. SADOVEANU, O. I 410. Toate zburătoarele, mîndri păunași, sălbăticoși cocori, bufnițe cobitoare, șoimi dîrji, găinușe moțate, dumbrăvence cu aripi verzi... toate picau ca fermecate, cînd ieșea el la vînătoare. ODOBESCU, S. III 180. 3. Nume popular al constelației pleiadelor; cloșca-cu-pui. Găinușa clipea din mulțimea ei de lumini, în timp ce, la răsărit, verdele adînc al cerului abia prindea a se îngălbeni. CAMILAR, TEM. 146. Găinușa asfințise ori se scufundase în marea tălăzuită a cerului. DAN, U. 22. Găinușa-i spre asfințit, rarițile de asemine și luceafărul-de-ziuă de-acum trebuie să răsară. CREANGĂ, A. 126. 4. (Și în forma găinușă-de-seară) Cărăbuș. Găinușele bîzîiau zburînd greoaie și copilele alergau după ele să le prinză cu șorțul. DELAVRANCEA, S. 266. – Pronunțat: gă-i-.

OTRĂȚÉL s. m. (Bot.) Roibă. Ia otrățel, o buruiană ce crește pe lîngă drumuri. ȘEZ. III 148. ◊ Compus: otrățel-de-apă (sau otrățelul-bălților) = plantă erbacee plutitoare, carnivoră, cu flori galbene (Utricularia vulgaris).

BÁLTĂ, bălți, s. f. 1. Apă stătătoare permanentă, de obicei puțin adâncă și având o bogată vegetație acvatică; p. ext. lac. ◊ Expr. A rămâne (sau a sta, a zăcea) baltă = a fi lăsat în părăsire; a sta pe loc, a stagna. A lăsa baltă (ceva) = a lăsa (ceva) în părăsire, a nu se mai interesa (de ceva). A da cu bâta în baltă = a face o gafă. Are balta pește, se spune când ceva se află din belșug. ♦ Întindere de apă stătătoare rămasă în urma revărsării unui râu; regiune mlăștinoasă de la țărmul unor râuri. 2. Apă de ploaie adunată într-o adâncitură; groapă cu apă sau cu mocirlă; (prin exagerare) apă sau lichid vărsat pe jos. – V. băltoacă.

BĂLTÍ, pers. 3 băltește, vb. IV. Refl. (Rar, despre apă) A forma o baltă; a stagna. – Din baltă.

BÁLTĂ bălți f. 1) Întindere de apă stătătoare, de adâncime mică, cu vegetație și cu faună specifică. * A lăsa (ceva) ~ a) a părăsi (ceva) fără a duce la bun sfârșit; b) a nu se mai interesa (de ceva). 2) Apă adunată într-o adâncitură în urma unei ploi mari sau a revărsării unui râu. 3) Cantitate mare de lichid vărsat pe jos. [G.-D. bălții] /<sl. blato

A SE BĂLTÍ se ~éște intranz. rar (despre apă) A stagna, formând o baltă; a face o baltă. /Din baltă

GĂINÚȘĂ1 ~e f. (diminutiv de la găină) 1) Pasăre sălbatică semiacvatică, migratoare, de talia unei prepelițe, cu cioc scurt și cu penaj cafeniu-verzui. * ~ de alun pasăre sedentară de talia unui porumbel, având penaj cenușiu cu puncte negre, apreciată pentru carnea ei gustoasă; ieruncă. ~ de baltă pasăre acvatică de talie medie, cu cioc scurt, roșu la bază, având picioare lungi, verzui, și penaj divers colorat; corlă. 2) Insectă de talie medie, cu elitre tari, de culoare brună-cafenie, care apare la începutul lunii mai și atacă culturile agricole; cărăbuș; gândac de mai. 3) art. astr. pop. Ansamblu de stele din constelația Taurului; Cloșca-cu-Pui; Pleiada. /găină + suf. ~ușă

Balta f. 1. V. Cetatea-de-Baltă; 2. insulă mare între Dunăre și brațul Borcea, străbătută de canaluri; 3. numele unei comune în Mehedinți și al unei plase în Doljiu, Romanați, Ialomița și Brăila.

Balta-Albă f. lac în județul Râmnicu-Sărat cu băi de ape minerale (iod, pucioasă), bune pentru răni și scrofule.

Balta-Liman n. cartier în Constantinopole unde se încheiă între Rusia și Turcia Convențiunea dela 1849, care regulă dreptul lor de intervențiune în Principatele Române.

baltă f. 1. massă de apă stătătoare; a rămânea baltă, a sta locului, a stagna; 2. massă de apă formată de ploaie. [Slav. BLATO, rut. BALTA].

bou-de-baltă m. 1. pasăre băltăreață care obișnuește a-și băga capul în apă și a sbiera ca un vițel (Ardea stellaris); 2. soiu de broască care, când e supărată, aruncă un suc alb spumos (Bombinator igneus).

báltă f., pl. bălțĭ și (est) belțĭ, ĭar vechĭ balte (il. baltom, pl. balta, vsl. bg. blato, rut. rus. bolóto, rut. [d. rom.] și bálta. Tot de acĭ: ung. Balaton, germ. Pla’ten-see, lacu Balaton; dalm. balta, it. nord balta, alb. bálĭtă, ngr. báltos, mgr. bálti, bálta. V. bolătăŭ). Lac (maĭ mic saŭ chear format din ploaĭe), apă stătătoare în natură. Adv. A lăsa, a rămînea baltă (un lucru), a lăsa, a rămînea neterminat. Dun. de jos. Insulă băltoasă (ca în Ial., Br. și Tulcea): a duce vitele’n baltă. V. heleșteŭ, ĭaz.

bălțésc v. intr. (d. baltă. Cp. cu lăbărțez). Rar. Stagnez: apa bălțește. V. refl. Ml. (băltesc). Mă las, mă destind: funia s’a bălțit.

găinúșă (est) și -úșe (vest) f., pl. ĭ și e. Găină mică. Un fel de păturniche, brădișoară. Cărăbuș. Numele unor plante ranuculacee și liliacee (V. bălușcă). Constelațiunea pleĭadelor. Găinușă de baltă, un fel de pasăre băltăreață mare cît turturica, de coloare cam cenușie (gallénula chlóropus).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

báltă s. f., g.-d. art. bắlții; pl. bălți

băltí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. băltéște, imperf. 3 sg. bălteá; conj. prez. 3 să bălteáscă

bou-de-báltă (bâtlan, gândac) s. m. bóul-de-báltă; pl. bói-de-báltă, art. bóii-de-báltă

!buhái-de-báltă (bâtlan) s. m., pl. buhái-de-báltă, art. buháii-de-báltă

!chimión-de-ápă/chimión-de-báltă (plantă) (-mi-on) s. m., art. chimiónul-de-ápă/chimiónul-de-báltă

coáda-mấței-de-báltă (plantă) s. f. art., g.-d. art. cózii-mấței-de-báltă

cristéi-de-báltă (pasăre) s. m., art. cristéiul-de-báltă; pl. cristéi-de-báltă, art. cristéii-de-báltă

găinúșă-de-báltă (pasăre) (gă-i-) s. f., art. găinúșa-de-báltă, g.-d. art. găinúșei-de-báltă; pl. găinúșe-de-báltă

!lúpul-bắlții (pește) s. m. art.

orzoáică-de-báltă (plantă) s. f., g.-d. art. orzoáicei-de-báltă

!otrățél-de-ápă (plantă) (o-tră-) s. m., pl. otrățéi-de-ápă, art. otrățéii-de-ápă

!otrățélul-bắlților (plantă) (o-tră-) s. m. art., pl. otrățéii-bắlților

!pălămídă-de-báltă (pește) s. f., g.-d. art. pălămídei-de-báltă; pl. pălămíde-de-báltă

rugínă-de-báltă (plantă) s. f., g.-d. art. rugínii-de-báltă

!scorpión-de-báltă (animal) (-pi-on-) s. m., pl. scorpióni-de-báltă

!scroáfă-de-báltă (pasăre) (reg.) s. f., g.-d. art. scroáfei-de-báltă; pl. scroáfe-de-báltă

báltă s. f., g.-d. art. bălții; pl. bălți

băltí vb., ind. prez. 3 sg. băltéște, 3 pl. băltésc, imperf. 3 sg. bălteá; conj. prez. 3 sg. și pl. bălteáscă

bóu-de-báltă s. m., pl. bói-de-báltă

coáda-mâței-de-báltă (bot.) s. f.

găinúșă-de-báltă (pasăre migratoare) s. f., pl. găinúșe-de-báltă

lúpul-bălții (știucă) s. m.

orzoáică-de-báltă s. f.

otrățél-de-ápă s. m. (sil. -tră-)

otrățélul-bălților s. m. (sil. -tră-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÁLTĂ s. 1. (GEOGR.) (pop.) tău, (reg.) rât, (înv.) paludă. (~ cu pește bogat.) 2. (GEOGR.) (rar) lac. (~ Snagov.) 3. v. apăraie.

BUHAI-DE-BÁLTĂ s. v. bou-de-baltă.

GĂINÚȘĂ s. 1. v. ieruncă. 2. (ORNIT.) găinușă-de-baltă (Gallinula chloropus) = corlă. 3. v. păștiță. 4. (BOT.; Isopyrum thalictroides) (reg.) floarea-ciutei, turiță-albă.

LIMBA-BĂLȚILOR s. v. limbariță, pătlagină.

LUPUL-BĂLȚII s. v. știucă.

ORZOÁICĂ s. (BOT.) 1. (Hordeum distichon) orzoaie. 2. orzoaică-de-baltă (Vallisneria spiralis) = (reg.) sârmuliță.

BALTĂ s. 1. (GEOGR.) (pop.) tău, (reg.) rît, (înv.) paludă. (~ cu pește bogat.) 2. (GEOGR.) (rar) lac. (~ Snagov.) 3. apăraie, apărie, băltoacă, lăcăraie, lăcărie, udătură, (pop.) udeală. (Era o ~ pe jos!)

buhai-de-baltă s. v. BOU-DE-BALTĂ.

chimion-de-baltă s. v. MĂRĂRAȘ.

GĂINUȘĂ s. 1. (ORNIT.; Tetrastes bonasia) ieruncă, (reg.) alunar, brădioară, brădișoară, ierușcă, găinuță-roșie, gotcă-roșie, (Transilv.) pasăre-împărătească. 2. (ORNIT.) găinușă-de-baltă (Gallinula chloropus) = corlă, (reg.) găinuță. 3. (BOT.; Anemone ranunculoides) gălbenele (pl.), păștiță, dediței-galbeni (pl.), floarea-paștilor, floarea-păsărilor, floarea-vîntului-galbenă, (reg.) breabăn, păscuță, turculeț, zlac, muscerici-galbeni (pl.), pîinea-paștelui. 4. (BOT.; Isopyrum thalictroides) (reg.) floarea-ciutei, turiță-albă.

limba-bălților s. v. LIMBARIȚĂ. PĂTLAGINĂ.

ORZOAICĂ s. (BOT.) 1. (Hordeum distichon) orzoaie. 2. orzoaică-de-baltă (Vallisneria spiralis) = (reg.) sîrmuliță.

PĂLĂMIDĂ-DE-BALTĂ s. (IHT.; Pungitius platygaster) (rar) osar, (reg.) ghelci, moș, pietroșel, zborș, peștele-dracului, pește-țigănesc.

scroafă-de-baltă s. v. BÎTLĂNAȘ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

báltă (bắlți), s. f.1. Mlaștină. – 2. Luncă inundabilă a Dunării. – 3. Băltoacă. – Mr., megl. baltă, istr. bote. Origine incertă. Există două teorii referitoare la istoria acestui cuvînt. Conform primei, este vorba de un cuvînt autohton, care s-ar trage dintr-o rădăcină indo-europeană *bal-, ce poate fi identificată în germ. *pol- (v. germ. de mai sus pfuol, v. engl. pol.), lituan. balá, sl. blato, celt. *palta (J. Kurylowicz, Mélanges Vendryes, 1925, p. 308; REW 6177). Din aceeași rădăcină ar deriva un ilir *balton, pl. *balta; și de la această ultimă formă se consideră că pot proveni nu numai rom. baltă, ci și alb. baljtë, lom. palta, triest. paltan, piem. pauta, ngr. βάλτη, ngr. μπάλτα, βάλτα, și βάλτος, (Ascoli, Arch. glott., I, 261; G. Meyer, Neugr. St., II, 64; Berneker 70; DAR; Capidan, Raporturile, p. 461; Pascu, I, 179; Pușcariu, Lr., 180). Proveniența ilirică nu este imposibilă, chiar dacă ilirii nu ne sînt cunoscuți dat fiind că au trăit în regiuni mlăștinoase; iar extinderea cuvîntului în nordul Italiei ar fi o dovadă în favoarea acestei ipoteze. Cealaltă ipoteză, care a fost prima sub aspect cronologic, pare a fi mai puțin acceptată în prezent. Conform acesteia, baltă ar proveni din sl. blato, de unde provin și bg. blato, slov., ceh. blato, pol. bloto, rus. boloto (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Cihac; Roesler 565; Philippide, Principii, II, 698). Această ipoteză întîmpină o gravă dificultate și anume metateza blabal, puțin probabilă în rom.; din această cauză, mai mulți specialiști încearcă să arate că termenul rom. provine dintr-o formă slavă *balto, anterioară metatezei lichidelor. (Skok, Archiv za arb. Star., II, 114; Nandriș, Mélanges École Roumaine, II, 1-25 și Dacor., VI, 350; Sandfeld 83; Vaillant, BL, XIV, 9). Faptul în sine nu este imposibil, dar pare puțin probabil; și este curios de semnalat că forma sl. ipotetică, anterioară metatezei, nu a lăsat urme în limbile sl. moderne; că singurele forme sl. cu metateză provin din rom. (astfel rut. balta, cf. Miklosich, Wander., 12 și Candrea, Elemente, 404; de asemenea bg. medie și bg. baltina, cf. Jagic, Arch. slaw. Phil., XXII, 32, Berneker 70 și Capidan, Raporturile, 230); și pe care însuși Miklosich, o vreme partizan al originii în sl. a cuvîntului, a ajuns să-l considere străin în sl., în Neugr, 11. Astfel stînd lucrurile, ipoteza autohtonă pare a întruni cele mai multe probabilități. Ngr. μπάλτα, provin din rom. (Murnu, Rum. Lehnvörter, 34), în vreme ce ngr. βάλτη, provine din iliră, după Triandaphyllidis, 150, și din alb., după G. Meyer, Neugr. St., II, 64. Der. băltac, s. n. (baltă); băltăcăi, băltăcări, vb. (a da din picioare); băltăceală, s. f. (bătăi din picior); băltăci, vb. (a se bălăci; a se forma băltoace); băltăreț, adj. (palustru); băltăreț, s. m. (vînt dinspre lunca Dunării, vînt de miazăzi); băltărie, s. f. (baltă, mlaștină); băltău, s. n. (băltoacă); bălți, vb. (a se forma băltoace); băltig, s,n, (baltă, mlaștină); băltină, s. f. (luncă, teren inundabil); băltiș, s. n. (teren mlăștinos); băltoacă, s. f. (baltă mică; bulhac); băltoc, s. n. (băltoacă); băltos, adj. (mlăștinos).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PUI DE BALTĂ s.m. În gastronomie, denumire înscrisă pe lista de bucate pentru broască (Rana esculenta), respectiv pentru preparatele din pulpe de broască.

balta, joc* popular românesc, mixt, răspândit în Câmpia Dunării. Este o variantă de horă (1) (pe bătaie) și se joacă în cerc, cu brațele îndoite prinse în lanț. Are ritm binar*, melodie proprie, mișcare vioaie, cu pași bătuți în contratimp* și încrucișați. În Oltenia poate fi întâlnit și în formație de linie, cu denumirea ca-la-baltă.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BĂLȚI, oraș în Rep. Moldova, pe Răut; 159 mii loc. (1989). Ind. constr. de mașini agricole; încălț., tricotaje și conf., alim. (carne, zahăr, vin, uleiuri vegetale). Catedrală (1785). Veche așezare românească, întemeiată în sec. 15. În sec. 16 și 17 s-a aflat sub stăpînirea domniei, devenind (1774) cea mai mare așezare rurală din ținutul Soroca. În 1818 a primit statutul de oraș.

BALTA ALBĂ 1. Liman fluviatil cu apă sărată, slab sulfatată, sodică, slab magneziană, pe cursul inf. al Buzăului, în C. Rîmnicului; 10,1 km2. Ad. max.: 4 m. Rezerve de nămol sapropelic (2,45 mil. m3) din care se produce extractul „Pell-mar” ce stă la baza multor produse cosmetice și a unor medicamente antireumatice. 2. Com. în jud. Buzău; 3.402 loc. (1991). Stațiune balneoclimaterică permanentă, indicată pentru tratarea afecțiunilor reumatismale, neurologice, periferice, ginecologice, dermatologice. Stație de c. f.

BALTA BRĂILEI, luncă joasă (6-10 m alt.) hidroamenajată a Dunării, cuprinsă între Dunărea Veche la E și Brațul Cremenea (respectiv Pasca) la V, inițial o alternanță de mlaștini, gîrle, lacuri și grinduri ferite de inundații, pe alocuri cu stufăriș ori cu păduri de plop și salcie, cu unele canale navigabile (Filipoiu). După îndiguirea și scoaterea de sub inundații, acest ostrov de 60 km lungime, 20 km lățime și c. 96.000 ha se cultivă în cea mai mare parte cu cereale; a fost impropriu denumit „Insula Mare a Brăilei” (nefiind o insulă în înțelesul geografic).

BALTA DOAMNEI, com. în jud. Prahova; 2.865 loc. (1991).

BALTA IALOMIȚEI, luncă hidroamenajată a Dunării, cuprinsă între Brațele Dunărea Veche (la E) și Borcea (la V); 831,3 km2; 94 km lungime (între Călărași și Hîrșova); 4-12,5 km lățime. Alt. med.: 10-17 m. Reg. de bălți, mlaștini și grinduri, azi îndiguită și desecată. Porumb, grîu, orz, ovăz, sfeclă de zahăr. Creșterea bovinelor și ovinelor. Cunoscută și sub numele de Balta Borcei.

CETATEA DE BALTĂ, com. în jud. Alba, pe Tîrnava Mică; 3.406 loc. (1991). Expl. de gaze naturale și argile. Prefabricate din beton. Stație de c. f. Veche cetate, menționată pentru prima oară în 1204; biserică reformată (sec. 13-15); castel construit în anii 1615-1624, refăcut în sec. 18. Împreună cu terit. înconjurător, a constituit, începînd din 1489, pînă în timpul domniei lui Alexandru Lăpușneanu, un apanaj al domnilor Moldovei.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a da cu bâta-n baltă expr. (pop.) a face o gafă.

a lăsa (ceva) baltă expr. a abandona (ceva), a renunța (la ceva).

a lăsa baltă (pe cineva) expr. a retrage (cuiva) sprijinul, a refuza (cuiva) un ajutor.

a vinde peștele din baltă / pielea ursului din pădure expr. 1. a promite un lucru pe care nu-l ai. 2. a face planuri în legătură cu un lucru care încă nu-ți aparține.

are balta pește expr. folosită ca formulă de consolare a unui îndrăgostit abandonat de partener

baltă mare expr. (intl.) loc de unde se pot fura multe lucruri de valoare mare.

de baltă expr. 1. de calitate inferioară. 2. penibil.

husăn de baltă expr. (intl.) persoană naivă / credulă provenită din mediul rural.

Intrare: Bălți
Bălți nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bălți
Intrare: baltă
substantiv feminin (F61)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baltă
  • balta
plural
  • bălți
  • bălțile
genitiv-dativ singular
  • bălți
  • bălții
plural
  • bălți
  • bălților
vocativ singular
plural
Intrare: bălti
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bălti
  • băltire
  • băltit
  • băltitu‑
  • băltind
  • băltindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • băltește
(să)
  • băltească
  • băltea
  • bălti
  • băltise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • băltesc
(să)
  • băltească
  • bălteau
  • bălti
  • băltiseră
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bălți
  • bălțire
  • bălțit
  • bălțitu‑
  • bălțind
  • bălțindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • bălțește
(să)
  • bălțească
  • bălțea
  • bălți
  • bălțise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • bălțesc
(să)
  • bălțească
  • bălțeau
  • bălți
  • bălțiseră
Intrare: bou-de-baltă
bou-de-baltă substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bou-de-baltă
  • boul-de-baltă
plural
  • boi-de-baltă
  • boii-de-baltă
genitiv-dativ singular
  • bou-de-baltă
  • boului-de-baltă
plural
  • boi-de-baltă
  • boilor-de-baltă
vocativ singular
plural
Intrare: buhai-de-baltă
buhai-de-baltă substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buhai-de-baltă
  • buhaiul-de-baltă
plural
  • buhai-de-baltă
  • buhaii-de-baltă
genitiv-dativ singular
  • buhai-de-baltă
  • buhaiului-de-baltă
plural
  • buhai-de-baltă
  • buhailor-de-baltă
vocativ singular
plural
Intrare: chimion-de-baltă
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chimion-de-baltă
  • chimionul-de-baltă
plural
genitiv-dativ singular
  • chimion-de-baltă
  • chimionului-de-baltă
plural
vocativ singular
plural
Intrare: coada-mâței-de-baltă
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coada-mâței-de-baltă
plural
genitiv-dativ singular
  • cozii-mâței-de-baltă
plural
vocativ singular
plural
Intrare: cristei-de-baltă
cristei-de-baltă substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cristei-de-baltă
  • cristeiul-de-baltă
plural
  • cristei-de-baltă
  • cristeii-de-baltă
genitiv-dativ singular
  • cristei-de-baltă
  • cristeiului-de-baltă
plural
  • cristei-de-baltă
  • cristeilor-de-baltă
vocativ singular
plural
Intrare: găinușă-de-baltă
găinușă-de-baltă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găinușă-de-baltă
  • găinușa-de-baltă
plural
  • găinușe-de-baltă
  • găinușele-de-baltă
genitiv-dativ singular
  • găinușe-de-baltă
  • găinușei-de-baltă
plural
  • găinușe-de-baltă
  • găinușelor-de-baltă
vocativ singular
plural
găinușă-de-alun substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găinușă-de-alun
  • găinușa-de-alun
plural
  • găinușe-de-alun
  • găinușele-de-alun
genitiv-dativ singular
  • găinușe-de-alun
  • găinușei-de-alun
plural
  • găinușe-de-alun
  • găinușelor-de-alun
vocativ singular
plural
găinușă-roșie substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găinușă-roșie
  • găinușa-roșie
plural
  • găinușe-roșii
  • găinușele-roșii
genitiv-dativ singular
  • găinușe-roșii
  • găinușei-roșii
plural
  • găinușe-roșii
  • găinușelor-roșii
vocativ singular
plural
Intrare: limba-bălților
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • limba-bălților
plural
genitiv-dativ singular
  • limbii-bălților
plural
vocativ singular
plural
Intrare: lupul-bălții
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lupul-bălții
plural
genitiv-dativ singular
  • lupului-bălții
plural
vocativ singular
plural
Intrare: orzoaică-de-baltă
orzoaică-de-baltă substantiv feminin (numai) singular
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orzoaică-de-baltă
  • orzoaica-de-baltă
plural
genitiv-dativ singular
  • orzoaice-de-baltă
  • orzoaicei-de-baltă
plural
vocativ singular
plural
Intrare: otrățel-de-apă / otrățelul-bălților
otrățel-de-apă substantiv masculin
  • silabație: o-tră-
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • otrățel-de-a
  • otrățelul-de-a
plural
  • otrăței-de-a
  • otrățeii-de-a
genitiv-dativ singular
  • otrățel-de-a
  • otrățelului-de-a
plural
  • otrăței-de-a
  • otrățeilor-de-a
vocativ singular
plural
otrățelul-bălților substantiv masculin articulat
  • silabație: o-tră-
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • otrățelul-bălților
plural
  • otrățeii-bălților
genitiv-dativ singular
  • otrățelului-bălților
plural
  • otrățeilor-bălților
vocativ singular
plural
Intrare: pălămidă-de-baltă
pălămidă-de-baltă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pălămidă-de-baltă
  • pălămida-de-baltă
plural
  • pălămide-de-baltă
  • pălămidele-de-baltă
genitiv-dativ singular
  • pălămide-de-baltă
  • pălămidei-de-baltă
plural
  • pălămide-de-baltă
  • pălămidelor-de-baltă
vocativ singular
plural
Intrare: rugină-de-baltă
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rugină-de-baltă
  • rugina-de-baltă
plural
genitiv-dativ singular
  • rugini-de-baltă
  • ruginii-de-baltă
plural
vocativ singular
plural
Intrare: scorpion-de-baltă
scorpion-de-baltă substantiv masculin
  • silabație: -pi-on-
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scorpion-de-baltă
  • scorpionul-de-baltă
plural
  • scorpioni-de-baltă
  • scorpionii-de-baltă
genitiv-dativ singular
  • scorpion-de-baltă
  • scorpionului-de-baltă
plural
  • scorpioni-de-baltă
  • scorpionilor-de-baltă
vocativ singular
plural
Intrare: scroafă-de-baltă
scroafă-de-baltă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scroafă-de-baltă
  • scroafa-de-baltă
plural
  • scroafe-de-baltă
  • scroafele-de-baltă
genitiv-dativ singular
  • scroafe-de-baltă
  • scroafei-de-baltă
plural
  • scroafe-de-baltă
  • scroafelor-de-baltă
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

baltă

  • 1. Întindere de apă stătătoare, de obicei nu prea adâncă, având o vegetație și o faună acvatică specifică; zonă de luncă inundabilă, cu locuri în care stagnează apa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: băltiță augmentative: băltău 2 exemple
    exemple
    • Izvorul curge subțire, întinzînd în față, ca pe o năframă, o baltă mică pe care, uneori, o împunge, ca un ac de aur, cîte o rază de soare. GÎRLEANU, L. 20.
      surse: DLRLC
    • hiperbolic Lacrămile-i curg pîrău. De face baltă și tău. BIBICESCU, P.P.93.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Noi luăm crîsnicul și, cît fumez o lulea, ajungem la baltă. SADOVEANU, N. F. 26.
        surse: DLRLC
      • Văd cloșca păscînd bobocii de rață pe malul bălții. ODOBESCU, S. III 13.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A rămâne (sau a sta, a zăcea) baltă = a fi lăsat în părăsire; a sta pe loc.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: stagna 2 exemple
      exemple
      • Vremea trece, flăcăul începe și el a se trece... și însurătoarea rămînea baltă. CREANGĂ, P. 142.
        surse: DLRLC
      • Fost-ai și d-ta la tinerețe, nu zic, dar acum îți cred;. dă, bătrînețe nu-s? Cum n-or sta trebile baltă? CREANGĂ, P. 230.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie A lăsa baltă (ceva) = a lăsa (ceva) în părăsire, a nu se mai interesa (de ceva).
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Las-o baltă!
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie A da cu bâta în baltă = a face un gest, a spune o vorbă care stânjenește prin caracterul ei nedelicat sau insolit.
      surse: DEX '09 DLRLC
  • 2. Apă de ploaie adunată într-o adâncitură; groapă cu apă sau mocirlă; (prin exagerare) cantitate mare de lichid vărsat pe jos.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: băltoacă 3 exemple
    exemple
    • Vinul amestecat cu sînge făcuse o baltă pe lespezile salei. NEGRUZZI, S. I 152.
      surse: DLRLC
    • Apa se adună în gropi, iar cînd calci într-o baltă ajungi cu adevărat paparudă. PAS, L. I 55.
      surse: DLRLC
    • Prin bălțile de noroi... treceau niște ciubote mari, cărora nu le-ar fi păsat nici de potop. EMINESCU, N. 33.
      surse: DLRLC
  • 3. Întindere (mai mare sau mai mică) de apă stătătoare, rămasă în urma revărsării unui râu.
    surse: DLRLC
    • 3.1. mai ales (la) singular Regiunea mlăștinoasă de la țărmul Dunării (cu deosebire cea din Muntenia de răsărit).
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Mirosul de humă trezită se înteți. Venea dinspre Dunăre, amestecat cu mirosul de baltă. DUMITRIU, B. F. 15.
        surse: DLRLC
      • 3.1.1. De la baltă până la munte = de la Dunăre până în Carpați.
        surse: DLRLC
    • 3.2. impropriu Regiune care a fost inundată și care, după secarea apelor, se acoperă cu o vegetație îmbelșugată, devenind loc de pășune.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Turmele de oi iernează pe baltă.
        surse: DLRLC

etimologie:

bălti bălți

  • 1. rar (Despre apă) A stagna într-un loc, a forma o baltă.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: stagna un exemplu
    exemple
    • Apa curge de-a lungul șanțului numai unde se strîmtează locul, aproape de viroagă și aproape de moară, iar mai departe... ea se băltește și aruncă podmol. SLAVICI, V. P. 47.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • baltă
    surse: DEX '09 DEX '98

bou-de-baltă

  • 1. Nume dat la două specii de broască, una având pe pântece pete roșii (Bombinator igneus), iar cealaltă pete galbene (Bombinator pachypus).
    surse: DEX '09 sinonime: buhai-de-baltă
  • 2. Pasăre de baltă cu ciocul lung și ascuțit, galbenă-verzuie pe spate, cu capul negru și cu gâtul alb (Botaurus stellaris).
    surse: DEX '09 sinonime: buhai-de-baltă
  • 3. Gândac mare de apă de culoare neagră, cu picioarele acoperite de peri deși și lungi și adaptate la înot (Hydrophilus piceus).
    surse: DEX '09 sinonime: bou-de-apă

etimologie:

buhai-de-baltă

  • 1. Specie de broască, mică, cu pete roșii pe pântec, care trăiește în bălțile mici (Bombina bombina).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: bou-de-baltă un exemplu
    exemple
    • Băieții, cînd te văd, rămîn cu ochii holbați, ca niște buhai-de-baltă. ALECSANDRI, T. I 340.
      surse: DLRLC
  • 2. Pasăre de baltă, cu ciocul lungăreț și ascuțit, galbenă-verzuie pe spate, cu pete și desene cenușii, cu creștetul negru și gâtul alb (Botaurus stellaris).
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Din cînd în cînd, în tăcerea nopții, se auzea lugubru vuietul nelămurit al buhaiului-de-baltă. SADOVEANU, O. I 410.
      surse: DLRLC

etimologie:

coada-mâței-de-baltă

  • 1. Nume dat mai multor specii de mușchi de culoare albă-gălbuie, care cresc prin locurile umede și contribuie la formarea turbei (Sphagnum).
    surse: DEX '09

etimologie:

găinușă-de-baltă găinușă-de-alun găinușă-roșie

  • 1. Pasăre migratoare acvatică, cu penaj negru, cu o pată roșie de piele golașă în frunte și cu picioarele verzui (Gallinula chloropus).
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

limba-bălților

etimologie:

lupul-bălții

  • 1. Lupul-bălții.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: știucă

etimologie:

orzoaică-de-baltă

  • 1. Plantă erbacee care crește în apele stătătoare sau lin-curgătoare, cu frunze liniare îngrămădite la baza tulpinii și cu flori mici, albe-verzui (Vallisneria spiralis).
    surse: DEX '09 sinonime: sârmuliță

etimologie:

otrățel-de-apă / otrățelul-bălților otrățelul-bălților

  • 1. Plantă erbacee acvatică, carnivoră, cu flori galbene (Utricularia vulgaris).
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

pălămidă-de-baltă

etimologie: