9 definiții pentru bălănuț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bălănúț, ~ă [At: MARIAN, INS. 309 / Pl: ~i, ~e / E: bălan + -uț] (Rar; șhp) 1-2 a (Cam) bălan (1). 3-4 a (Cam) bălan (4). 5-6 smf, a (Animal) cu blana albă și de statură mică.

BĂLĂNUȚ, -Ă, bălănuți, -e, adj. (Rar) Bălăior. – Bălan + suf. -uț.

BĂLĂNÚȚ, -Ă, bălănuți, -e, adj. Bălăior. – Bălan + suf. -uț.

BĂLĂNÚȚ, -Ă, bălănuți,-e, adj. (Regional) Bălăior. Era subțirel, bălănuț, cu ochi albaștri, ș-avea chipul rotund și alb ca o fată. V. ROM. noiembrie 1953, 131.

BĂLĂNÚȚ, -Ă, bălănuți, -e, adj. (Reg.) Bălăior. – Din bălan + suf. -uț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bălănúț (rar) adj. m., pl. bălănúți; f. bălănúță, pl. bălănúțe

bălănúț adj. m., pl. bălănúți; f. sg. bălănúță, pl. bălănúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂLĂNÚȚ adj. bălăiel, bălăior, bălănel, (rar) bălăuc. (Copil ~.)

BĂLĂNUȚ adj. bălaiel, bălăior, bălănel, (rar) bălăuc. (Copil ~.)

Intrare: bălănuț
bălănuț adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălănuț
  • bălănuțul
  • bălănuțu‑
  • bălănuță
  • bălănuța
plural
  • bălănuți
  • bălănuții
  • bălănuțe
  • bălănuțele
genitiv-dativ singular
  • bălănuț
  • bălănuțului
  • bălănuțe
  • bălănuței
plural
  • bălănuți
  • bălănuților
  • bălănuțe
  • bălănuțelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)