3 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bălăncănire sf vz bălăngănire

bălăncăni v vz bălăngăni

bălăncărire sf vz bălăngănire

bălăngănire sf [At: DA ms / V: (reg) ~lăncă~, ~ăncări, ~ări~ / Pl: ~ri / E: bălăngăni] 1-2 Producere a unui sunet puternic (de clopot) de balangă Si: bălăngănit1 (1-2) (reg) băngănire (1-2). 3 Tragerea neregulată a clopotului în dungă. 4-9 Bălăbănire (1-6). 10 Legănare.

bălăncănì v. a suna (vorbind de clopote).

bălăngănésc și -cănésc v. intr. (ung. bólogatni, a moțăi, bolyongni, barangolni, a hoinărĭ; dölöngeni, dulöngeni, a bălălăi; ballagni, a merge în bobote; rut. balámkati, a bălălăi. V. balangă și dăngănesc). Sun mereŭ (vorbind de clopote marĭ, și de tălăngĭ). V. tr. Nu maĭ bălăngănițĭ clopotu la capu meŭ! V. refl. Mă bălălăĭesc și sun mereŭ: un ceaun se bălăngănea în coada căruțeĭ. Și tălăngănesc și -cănesc.

Intrare: bălăncănire
bălăncănire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăncănire
  • bălăncănirea
plural
  • bălăncăniri
  • bălăncănirile
genitiv-dativ singular
  • bălăncăniri
  • bălăncănirii
plural
  • bălăncăniri
  • bălăncănirilor
vocativ singular
plural
Intrare: bălăncăni
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bălăncăni
  • bălăncănire
  • bălăncănit
  • bălăncănitu‑
  • bălăncănind
  • bălăncănindu‑
singular plural
  • bălăncănește
  • bălăncăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bălăncănesc
(să)
  • bălăncănesc
  • bălăncăneam
  • bălăncănii
  • bălăncănisem
a II-a (tu)
  • bălăncănești
(să)
  • bălăncănești
  • bălăncăneai
  • bălăncăniși
  • bălăncăniseși
a III-a (el, ea)
  • bălăncănește
(să)
  • bălăncănească
  • bălăncănea
  • bălăncăni
  • bălăncănise
plural I (noi)
  • bălăncănim
(să)
  • bălăncănim
  • bălăncăneam
  • bălăncănirăm
  • bălăncăniserăm
  • bălăncănisem
a II-a (voi)
  • bălăncăniți
(să)
  • bălăncăniți
  • bălăncăneați
  • bălăncănirăți
  • bălăncăniserăți
  • bălăncăniseți
a III-a (ei, ele)
  • bălăncănesc
(să)
  • bălăncănească
  • bălăncăneau
  • bălăncăni
  • bălăncăniseră
Intrare: bălăngănire
bălăngănire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăngănire
  • bălăngănirea
plural
  • bălăngăniri
  • bălăngănirile
genitiv-dativ singular
  • bălăngăniri
  • bălăngănirii
plural
  • bălăngăniri
  • bălăngănirilor
vocativ singular
plural
bălăncănire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăncănire
  • bălăncănirea
plural
  • bălăncăniri
  • bălăncănirile
genitiv-dativ singular
  • bălăncăniri
  • bălăncănirii
plural
  • bălăncăniri
  • bălăncănirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)