2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bălăi1 vi [At: CALENDARIU (1814), 188/19 / Pzi: ~esc / E: nct] (Reg) 1 A behăi. 2 (Fig; d. oameni) A vorbi (la mânie) țipând asemănător behăitului.

bălăi2 vt [At: PAMFILE, D. 299 / Pzi: ~esc / E: nct] (Reg) „A vâna pește cu luntrile”.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bălăí (ăésc, -ít), vb. – A behăi. Formație expresivă, cf. lat. balāre (› sp. balar), sb. blejati, germ. bellen. DAR credea în posibilitatea unei der. directe de la balāre (cf. REW 1021; Pușcariu, Dacor., I, 83).

Intrare: bălăire
bălăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăire
  • bălăirea
plural
  • bălăiri
  • bălăirile
genitiv-dativ singular
  • bălăiri
  • bălăirii
plural
  • bălăiri
  • bălăirilor
vocativ singular
plural
Intrare: bălăi
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bălăi
  • bălăire
  • bălăit
  • bălăitu‑
  • bălăind
  • bălăindu‑
singular plural
  • bălăiește
  • bălăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bălăiesc
(să)
  • bălăiesc
  • bălăiam
  • bălăii
  • bălăisem
a II-a (tu)
  • bălăiești
(să)
  • bălăiești
  • bălăiai
  • bălăiși
  • bălăiseși
a III-a (el, ea)
  • bălăiește
(să)
  • bălăiască
  • bălăia
  • bălăi
  • bălăise
plural I (noi)
  • bălăim
(să)
  • bălăim
  • bălăiam
  • bălăirăm
  • bălăiserăm
  • bălăisem
a II-a (voi)
  • bălăiți
(să)
  • bălăiți
  • bălăiați
  • bălăirăți
  • bălăiserăți
  • bălăiseți
a III-a (ei, ele)
  • bălăiesc
(să)
  • bălăiască
  • bălăiau
  • bălăi
  • bălăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)