O definiție pentru bălăcăritură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bălăcăritu sf [At: LB / Pl: ~ri / E: bălăcări + -itură] (Îrg) Calomniere.

Intrare: bălăcăritură
bălăcăritură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăcăritu
  • bălăcăritura
plural
  • bălăcărituri
  • bălăcăriturile
genitiv-dativ singular
  • bălăcărituri
  • bălăcăriturii
plural
  • bălăcărituri
  • bălăcăriturilor
vocativ singular
plural