opțiuni

2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

băjenărire sf [At: DA / V: (rar) beji~, (înv) bej~, (reg) bejăn~ / Pl: ~ri / E: băjenări] 1-3 (Înv) Băjenie (1-3). 4 (Rar) Emigrare. 5-8 Băjenărire (5-8).

BĂJENĂRÍ, băjenăresc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A băjeni. [Var.: bejănărí vb. IV] – Din băjenar.

BĂJENĂRÍ, băjenăresc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A băjeni. [Var.: bejănărí vb. IV] – Din băjenar.

BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

BEJĂNĂRÍ vb. IV v. băjenări.

băjenări vi [At: NEGRUZZI, S. I, 217 / V: băjin~, (rar) bejin~, (înv) beji~[1], (reg) bejăn~ / Pzi: ~resc / E: băjenar + -i] 1-3 (Îrg; d. oameni sau colectivități umane) A-și părăsi, vremelnic, (casa sau) provincia ori (patria) din cauza (invaziilor dușmanilor sau a) persecuției politice ori a oprimării fiscale Si: (înv) a se băjeni (1-3). 4 (Rar) A emigra.

  1. varianta bejinări nu are intrare separată, probabil bejineri — Ladislau Strifler

bejănări vi vz băjenări

băjenărí vb. IV. intr. (înv.; despre oameni) A băjeni. • prez.ind. -esc. și bejănărí vb. IV. /băjenar + -i.

BĂJENĂRÍ, băjenîresc, vb. IV. Intranz. (Învechit și arhaizant) A băjeni. Vezi, d-aia nu s-a mai pomenit d-atunci să fie oameni cu șederea pe locurile acestea! Au băjenărit toți rumînii de spaimă [pe vremea Chiajnei]. ODOBESCU, S. I 163. (în forma bejănări) După stricarea eteriștilor la Drăgășani și la Sculeni... Iașul se pustii. Orîșeanii bejănăriră în Bucovina... unde găsiră azil. NEGRUZZI, S. I 217. – Variantă: bejănări vb. IV.

BĂJENĂRÍ, băjenăresc, vb. IV. Intranz. (Înv. și arh.) A băjeni. [Var.: bejănărí vb. IV] – Din băjenar.

BEJĂNĂRÍ vb. IV. v. băjenări.

bejenărésc (est) și bă- (vest.) v. intr. (d. bejenar). Mă aflu în bejenie. Vechĭ și refl.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

băjenărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 să băjenăreáscă

băjenărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenărésc, imperf. 3 sg. băjenăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. băjenăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂJENĂRÍ vb. v. fugi, pribegi, refugia.

băjenări vb. v. FUGI. PRIBEGI. REFUGIA.

Intrare: băjenărire
băjenărire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băjenărire
  • băjenărirea
plural
  • băjenăriri
  • băjenăririle
genitiv-dativ singular
  • băjenăriri
  • băjenăririi
plural
  • băjenăriri
  • băjenăririlor
vocativ singular —
plural —
bejănărire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bejănărire
  • bejănărirea
plural
  • bejănăriri
  • bejănăririle
genitiv-dativ singular
  • bejănăriri
  • bejănăririi
plural
  • bejănăriri
  • bejănăririlor
vocativ singular —
plural —
Intrare: băjenări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • băjenări
  • băjenărire
  • băjenărit
  • băjenăritu‑
  • băjenărind
  • băjenărindu‑
 singular plural
  • băjenărește
  • băjenăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • băjenăresc
 (să)
  • băjenăresc
  • băjenăream
  • băjenării
  • băjenărisem
a II-a (tu)
  • băjenărești
 (să)
  • băjenărești
  • băjenăreai
  • băjenăriși
  • băjenăriseși
a III-a (el, ea)
  • băjenărește
 (să)
  • băjenărească
  • băjenărea
  • băjenări
  • băjenărise
plural I (noi)
  • băjenărim
 (să)
  • băjenărim
  • băjenăream
  • băjenărirăm
  • băjenăriserăm
  • băjenărisem
a II-a (voi)
  • băjenăriți
 (să)
  • băjenăriți
  • băjenăreați
  • băjenărirăți
  • băjenăriserăți
  • băjenăriseți
a III-a (ei, ele)
  • băjenăresc
 (să)
  • băjenărească
  • băjenăreau
  • băjenăriră
  • băjenăriseră
verb (V401)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRM, DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bejănări
  • bejănărire
  • bejănărit
  • bejănăritu‑
  • bejănărind
  • bejănărindu‑
 singular plural
  • bejănărește
  • bejănăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bejănăresc
 (să)
  • bejănăresc
  • bejănăream
  • bejănării
  • bejănărisem
a II-a (tu)
  • bejănărești
 (să)
  • bejănărești
  • bejănăreai
  • bejănăriși
  • bejănăriseși
a III-a (el, ea)
  • bejănărește
 (să)
  • bejănărească
  • bejănărea
  • bejănări
  • bejănărise
plural I (noi)
  • bejănărim
 (să)
  • bejănărim
  • bejănăream
  • bejănărirăm
  • bejănăriserăm
  • bejănărisem
a II-a (voi)
  • bejănăriți
 (să)
  • bejănăriți
  • bejănăreați
  • bejănărirăți
  • bejănăriserăți
  • bejănăriseți
a III-a (ei, ele)
  • bejănăresc
 (să)
  • bejănărească
  • bejănăreau
  • bejănăriră
  • bejănăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

băjenări bejănări

  • exemple
    • Vezi, d-aia nu s-a mai pomenit d-atunci să fie oameni cu șederea pe locurile acestea! Au băjenărit toți rumînii de spaimă [pe vremea Chiajnei]. ODOBESCU, S. I 163.
      surse: DLRLC
    • După stricarea eteriștilor la Drăgășani și la Sculeni... Iașul se pustii. Orășeanii bejănăriră în Bucovina... unde găsiră azil. NEGRUZZI, S. I 217.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • băjenar
    surse: DEX '09 DEX '98