21 de definiții pentru bădiță biță bădiț (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂDÍȚĂ s. m. (Pop.) Diminutiv al lui bade; bădie, bădică, bădișor, bădițel. [Var.: bíță s. m.] – Bade + suf.-iță.

bădíță sm [At: HEM 2866 / V: -iț / Pl: ~ți / E: bade + -iță] 1-14 (Șhp) Bădică (1- 14).

BĂDÍȚĂ s. m. (Pop.) Diminutiv al lui bade; bădie, bădică, bădișor, bădițel. [Var.: bíță s. m.] – Bade + suf.-iță.

BĂDÍȚĂ s. m. (Familiar, Mold., Bucov., Transilv.) I. Diminutiv al lui bade. 1. v. bade (1). Iar dumneata, bădiță Haralambie, vii la noi ca din întîmplare. SADOVEANU, N. F. 176. Ș-apoi să fi văzut pe neobositul părinte, cum umbla prin sat din casă în casă, împreună cu bădița Vasile a Ilioaiei, dascălul bisericii, un holtei zdravăn, frumos și voinic. CREANGĂ, A. 2. Copiliță, stăi să beu, Răcori-te-ar dumnezeu!Ba, bădiță, ba, nu vreu, Că mă tem de dragul meu! ALECSANDRI, P. P. 5. 2. v. bade (2). Măi bădiță, omule, Sîmăna-ți-aș numele Prin toate grădinele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 94. ♦ Iubit, ibovnic, drăguț. Cîte cară cu povară. Toate suie și coboară, Numai carul bădiții Șede-n dealul Bistriții. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 127. II. Termen de respect cu care cineva se adresează unui frate mai mare; nene. Scoase două cărți poștale. Erau scrisori de la Ana Roșea, sora lui «bădița Neonil», cum îl numea ea în cărțile poștale. SADOVEANU, P. M. 38. Și ajungînd în sat, se duce drept la frate-său, ca să-i ducă bucurie.Bine v-am găsit, bădiță!Bine-ai venit, frate Dănilă! CREANGĂ, P. 44. Soră-mea Catrina zice atunci cu mirare: l-auzi, bădiță! Doamne, cum sînt unii de năpăstuiesc omul chiar pe sfînta dreptate! CREANGĂ, A. 59. – Formă gramaticală: pl. (neobișnuit, I 2) bădiți (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 277). – Variantă: bădíț (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 29, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 278) s. m.

BĂDÍȚĂ s. m. (Pop.) 1. Diminutiv al lui bade. 2. Termen de respect cu care cineva se adresează unui frate mai mare; nene.

BĂDÍȚĂ m. (diminutiv de la bade) 1) Termen de adresare, la țară, pentru un frate mai mare. 2) Termen dezmierdător (de adresare) pentru bărbatul iubit. /bade + suf. ~iță

bădiță m. nume ce țăranca îl dă iubitului ei [V. bade].

BÍȚĂ s. m. v. bădiță.

BÍȚĂ s. m. v. bădiță.

bădíț sm vz bădiță

bíță2 sm vz bădiță

bíță1 i [At: CHEST. V, 76/45 / E: nct] (Pop) Cuvânt cu care se strigă după oi.

BĂDÍȚ s. m. v. bădiță.

BÍȚĂ s. m. (Reg.) Bădiță. – Prescurtare din bădiță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bădíță (pop.) s. m., art. bădíța, g.-d. art. lui bădíța/bădíței

bădíță s. m., g.-d. art. lui bădíța/bădíței


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂDÍȚĂ s. (pop.) bădică, bădișor, (reg.) bădicuță, bădieș, bădilucă, bădițel, bădițică, bădiuc, bădiuliță, bădiuluț.

BĂDIȚĂ s. (pop.) bădică, bădișor, (reg.) bădicuță, bădieș, bădilucă, bădițel, bădițică, bădiuc, bădiuliță, bădiuluț.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

biță, bițe, (biliță, bdiliță), adj. – (ref. la oi) Cu lâna albă, fără nicio pată de altă culoare (Georgeoni, 1936; Precup, 1926; Latiș, 1993). – Posibil der. din albiță (< alb) sau din biț „suviță de lână”.

biță, (biliță, bdiliță), adj. – (ref. la oi) Cu lâna albă, fără nicio pată de altă culoare (Georgeoni 1936; Precup 1926; Latiș 1993). – Posibil din albiță.

arată toate definițiile

Intrare: bădiță
substantiv masculin (M80)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bădiță
  • bădița
plural
genitiv-dativ singular
  • bădiță
  • bădiții
  • bădiței
plural
vocativ singular
  • bădiță
  • bădițo
plural
substantiv masculin (M80)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biță
  • bița
plural
genitiv-dativ singular
  • biță
  • biții
  • biței
plural
vocativ singular
  • biță
  • bițo
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bădiț
  • bădițul
plural
genitiv-dativ singular
  • bădiț
  • bădițului
plural
vocativ singular
  • bădițule
  • bădițe
plural

bădiță biță bădiț

  • 1. popular Diminutiv al lui bade.
    exemple
    • Iar dumneata, bădiță Haralambie, vii la noi ca din întîmplare. SADOVEANU, N. F. 176.
      surse: DLRLC
    • Ș-apoi să fi văzut pe neobositul părinte, cum umbla prin sat din casă în casă, împreună cu bădița Vasile a Ilioaiei, dascălul bisericii, un holtei zdravăn, frumos și voinic. CREANGĂ, A. 2.
      surse: DLRLC
    • Copiliță, stăi să beu, Răcori-te-ar dumnezeu! – Ba, bădiță, ba, nu vreu, Că mă tem de dragul meu! ALECSANDRI, P. P. 5.
      surse: DLRLC
    • Măi bădiță, omule, Sămăna-ți-aș numele Prin toate grădinele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 94.
      surse: DLRLC
  • 2. regional Termen de respect cu care cineva se adresează unui frate mai mare.
    surse: DLRLC sinonime: nene 3 exemple
    exemple
    • Scoase două cărți poștale. Erau scrisori de la Ana Roșea, sora lui «bădița Neonil», cum îl numea ea în cărțile poștale. SADOVEANU, P. M. 38.
      surse: DLRLC
    • Și ajungînd în sat, se duce drept la frate-său, ca să-i ducă bucurie. – Bine v-am găsit, bădiță! – Bine-ai venit, frate Dănilă! CREANGĂ, P. 44.
      surse: DLRLC
    • Soră-mea Catrina zice atunci cu mirare: l-auzi, bădiță! Doamne, cum sînt unii de năpăstuiesc omul chiar pe sfînta dreptate! CREANGĂ, A. 59.
      surse: DLRLC
  • comentariu neobișnuit Formă gramaticală: plural bădiți.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • Bade + sufix -iță.
    surse: DEX '09