23 de definiții pentru bădiță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂDÍȚĂ s. m. (Pop.) Diminutiv al lui bade; bădie, bădică, bădișor, bădițel. [Var.: bíță s. m.] – Bade + suf.-iță.

bădíță sm [At: HEM 2866 / V: -iț / Pl: ~ți / E: bade + -iță] 1-14 (Șhp) Bădică (1- 14).

bădiță s.m. (pop.; fam.; mai ales la vocat.) I 1 Dim. al lui bade; (pop.) bădică. Dumneata, bădiță Haralambie, vii la noi ca din întîmplare (SADOV.). 2 Termen de dezmierdare adresat de femei bărbatului iubit. Măi bădiță, omule, Sămăna-ți-aș numele Prin toate grădinile (POP.). ◆ Iubit, ibovnic. II Termen de respect cu care cineva se adresează unui frate mai mare; nene. Soră-mea Catrina zice atunci cu mirare: I-auzi, bădiță! (CR.). • pl. -i. și bíță, bădiț s.m. /bade + -iță.

BĂDÍȚĂ s. m. (Pop.) Diminutiv al lui bade; bădie, bădică, bădișor, bădițel. [Var.: bíță s. m.] – Bade + suf.-iță.

BĂDÍȚĂ s. m. (Familiar, Mold., Bucov., Transilv.) I. Diminutiv al lui bade. 1. v. bade (1). Iar dumneata, bădiță Haralambie, vii la noi ca din întîmplare. SADOVEANU, N. F. 176. Ș-apoi să fi văzut pe neobositul părinte, cum umbla prin sat din casă în casă, împreună cu bădița Vasile a Ilioaiei, dascălul bisericii, un holtei zdravăn, frumos și voinic. CREANGĂ, A. 2. Copiliță, stăi să beu, Răcori-te-ar dumnezeu!Ba, bădiță, ba, nu vreu, Că mă tem de dragul meu! ALECSANDRI, P. P. 5. 2. v. bade (2). Măi bădiță, omule, Sîmăna-ți-aș numele Prin toate grădinele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 94. ♦ Iubit, ibovnic, drăguț. Cîte cară cu povară. Toate suie și coboară, Numai carul bădiții Șede-n dealul Bistriții. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 127. II. Termen de respect cu care cineva se adresează unui frate mai mare; nene. Scoase două cărți poștale. Erau scrisori de la Ana Roșea, sora lui «bădița Neonil», cum îl numea ea în cărțile poștale. SADOVEANU, P. M. 38. Și ajungînd în sat, se duce drept la frate-său, ca să-i ducă bucurie.Bine v-am găsit, bădiță!Bine-ai venit, frate Dănilă! CREANGĂ, P. 44. Soră-mea Catrina zice atunci cu mirare: l-auzi, bădiță! Doamne, cum sînt unii de năpăstuiesc omul chiar pe sfînta dreptate! CREANGĂ, A. 59. – Formă gramaticală: pl. (neobișnuit, I 2) bădiți (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 277). – Variantă: bădíț (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 29, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 278) s. m.

BĂDÍȚĂ s. m. (Pop.) 1. Diminutiv al lui bade. 2. Termen de respect cu care cineva se adresează unui frate mai mare; nene.

BĂDÍȚĂ m. (diminutiv de la bade) 1) Termen de adresare, la țară, pentru un frate mai mare. 2) Termen dezmierdător (de adresare) pentru bărbatul iubit. /bade + suf. ~iță

bădiță m. nume ce țăranca îl dă iubitului ei [V. bade].

BÍȚĂ s. m. v. bădiță.

bíță1 i [At: CHEST. V, 76/45 / E: nct] (Pop) Cuvânt cu care se strigă după oi.

BÍȚĂ s. m. (Reg.) Bădiță. – Prescurtare din bădiță.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bădiță (pop.) s. m., art. bădița, g.-d. art. lui bădița/bădiței

bădíță s. m., g.-d. art. lui bădíța/bădíței

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂDÍȚĂ s. (pop.) bădică, bădișor, (reg.) bădicuță, bădieș, bădilucă, bădițel, bădițică, bădiuc, bădiuliță, bădiuluț.

BĂDIȚĂ s. (pop.) bădică, bădișor, (reg.) bădicuță, bădieș, bădilucă, bădițel, bădițică, bădiuc, bădiuliță, bădiuluț.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

biță, bițe, (biliță, bdiliță), adj. – (ref. la oi) Cu lâna albă, fără nicio pată de altă culoare (Georgeoni, 1936; Precup, 1926; Latiș, 1993). – Posibil der. din albiță (< alb) sau din biț „suviță de lână”.

biță, (biliță, bdiliță), adj. – (ref. la oi) Cu lâna albă, fără nicio pată de altă culoare (Georgeoni 1936; Precup 1926; Latiș 1993). – Posibil din albiță.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

biță, biți s. n. agent de circulație.

Intrare: bădiță
substantiv masculin (M80)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bădiță
  • bădița
plural
genitiv-dativ singular
  • bădiță
  • bădiții
  • bădiței
plural
vocativ singular
  • bădiță
  • bădițo
plural
substantiv masculin (M80)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biță
  • bița
plural
genitiv-dativ singular
  • biță
  • biții
  • biței
plural
vocativ singular
  • biță
  • bițo
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bădiț
  • bădițul
plural
genitiv-dativ singular
  • bădiț
  • bădițului
plural
vocativ singular
  • bădițule
  • bădițe
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bădițăsubstantiv masculin

  • 1. popular Diminutiv al lui bade. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Iar dumneata, bădiță Haralambie, vii la noi ca din întîmplare. SADOVEANU, N. F. 176. DLRLC
    • format_quote Ș-apoi să fi văzut pe neobositul părinte, cum umbla prin sat din casă în casă, împreună cu bădița Vasile a Ilioaiei, dascălul bisericii, un holtei zdravăn, frumos și voinic. CREANGĂ, A. 2. DLRLC
    • format_quote Copiliță, stăi să beu, Răcori-te-ar dumnezeu! – Ba, bădiță, ba, nu vreu, Că mă tem de dragul meu! ALECSANDRI, P. P. 5. DLRLC
    • format_quote Măi bădiță, omule, Sămăna-ți-aș numele Prin toate grădinele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 94. DLRLC
    • 1.1. Drăguț, ibovnic, iubit. DLRLC
      • format_quote Cîte cară cu povară. Toate suie și coboară, Numai carul bădiții Șede-n dealul Bistriții. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 127. DLRLC
  • 2. regional Termen de respect cu care cineva se adresează unui frate mai mare. DLRLC
    sinonime: nene
    • format_quote Scoase două cărți poștale. Erau scrisori de la Ana Roșea, sora lui «bădița Neonil», cum îl numea ea în cărțile poștale. SADOVEANU, P. M. 38. DLRLC
    • format_quote Și ajungînd în sat, se duce drept la frate-său, ca să-i ducă bucurie. – Bine v-am găsit, bădiță! – Bine-ai venit, frate Dănilă! CREANGĂ, P. 44. DLRLC
    • format_quote Soră-mea Catrina zice atunci cu mirare: l-auzi, bădiță! Doamne, cum sînt unii de năpăstuiesc omul chiar pe sfînta dreptate! CREANGĂ, A. 59. DLRLC
  • comentariu neobișnuit Formă gramaticală: plural bădiți. DLRLC
etimologie:
  • Bade + sufix -iță. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.