2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bădădăit1 sn [At: DA ms / V: ~duit, bâdâdâit / Pl: ~uri / E: bădădăi] 1 (Mol) Hoinărit1. 2 Bădădăire (2).

bădădăit2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: bădădăi] (Mol) 1 (D. locuri) Hoinărit2. 2 (D. vorbire) Fără rost Si: (Mol) bădăduit2 (2).

BĂDĂDĂÍ, bădădăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla fără rost, de colo-colo. [Var.: bădăduí vb. IV] – Probabil formație onomatopeică.

BĂDĂDĂÍ, bădădăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla fără rost, de colo-colo. [Var.: bădăduí vb. IV] – Probabil formație onomatopeică.

BĂDĂDUÍ vb. IV v. bădădăi.

bădădăí vi [At: CREANGĂ, A. 142 / V: bâdâdâi / Pzi: ~dădăi și -iesc / E: ns cf mg bódologni] (Mol) 1 A hoinări. 2 A spune vorbe fără rost.

bădăduí vi [At: I. CR. II, 134 / Pzi: ~esc / E: bădădăi css] (Mol) 1 A hoinări. 2 A bădădăi (2).

bădădăí vb. IV. intr. (reg.) A umbla fără rost, de colo-colo. Și de-atunci, ca mai ba să-l vadă cineva bădădăindpe ulițile Iașilor (CR.). • prez.ind. -iesc. și bădăduí vb. IV. /form. expr.; cf. magh. bódologni.

BĂDĂDĂÍ, bădădăiesc, vb. IV. Intranz. (Mold.) A umbla fără scop, de ici-colo, în neștire. V. hoinări. Și de-atunci, ca mai ba să-l vadă cineva bădădăind pe ulițile Iașilor. CREANGĂ, A. 142. – Variantă: bădădui (CREANGĂ, P. 302) vb. IV.

BĂDĂDĂÍ, bădădăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla fără rost, de colo-colo. [Var.: bădăduí vb. IV]

BĂDĂDUÍ vb. IV. v. bădădăi.

A BĂDĂDĂÍ ~iésc intranz. pop. A umbla fără rost; a hoinări. /Onomat.

bădădăì v. Mold. a umbla într’o doară: umblă bădădăind ca un nebun CR. [Onomatopee].

bădădăĭésc v. intr. (rudă cu ung. bódologni și bódorogni, a horhăĭ, a rătăci. V. bălălăĭesc). Nord. Umblu în bobote, rătăcesc: a umble bădădăind pin oraș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bădădăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bădădăiesc, imperf. 3 sg. bădădăia; conj. prez. 3 să bădădăiască

bădădăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bădădăiésc imperf. 3 sg. bădădăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. bădădăiáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂDĂDĂÍ vb. v. hoinări, pribegi, rătăci, vagabonda.

bădădăi vb. v. HOINĂRI. PRIBEGI. RĂTĂCI. VAGABONDA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bădădăí (-ăésc, -ít), vb. – A umbla fără rost, de colo-colo; a chefui. Formație expresivă, bazată pe imitarea sonoră a mișcării prin intermediul ritmului ternar bă-dă-dă. Corespunde creațiilor expresive bă-lă-lă și bă-nă-nă. Aparțin celei de a doua: bălălăi, vb. (a bălăbăni, a legăna); bălălăială, s. f. (bălăbăneală); bălălău, adv. (atîrnînd). Se bazează pe acestă ultimă asociere sonoră: bănănăi, vb. (a bălăbăni, a legăna); bănănăială, s. f. (bălăbăneală). Cea de a doua consonanță a produs și bălăbăni, vb. (a balansa, a legăna; a face eforturi, a se strădui) și bălăbăneală, s. f. (mișcare înceată), der. normal, care echivalează al treilea termen cu primul, ca în bîldîbîc, și pe care Cihac încearcă inutil să-l explice prin rut. valandati; în alternanța sa consonantică este posibil să fi intervenit și tc. balaban „mare” › sb., bg. balaban, care nu figurează în rom. decît ca nume de familie destul de comun. În sfîrșit, aceluiași ritm ternar îi aparține bălăngăni, bălăngăi, vb. (a bate clopotele), balang(a), interj. (bang!, dang!), formații în care imaginea vizuală a mișcării limbii clopotului se asociază cu creația onomatopeică (cf. balang și sp. talán). Totuși, Scriban preferă să-l explice pe bădădăi prin mag. bodológni „a hoinări”, pe bălăngăni prin mag. bólogatni, și pe bălăbăni prin mag. belebolundúlni „a se speti, a munci din greu”. Pentru caracterul expresiv al acestor formații, cf. Graur, BL, IV, 91-97; Iordan, BF, II, 184.

Intrare: bădădăit
bădădăit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: bădădăi
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bădădăi
  • bădădăire
  • bădădăit
  • bădădăitu‑
  • bădădăind
  • bădădăindu‑
singular plural
  • bădădăiește
  • bădădăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bădădăiesc
(să)
  • bădădăiesc
  • bădădăiam
  • bădădăii
  • bădădăisem
a II-a (tu)
  • bădădăiești
(să)
  • bădădăiești
  • bădădăiai
  • bădădăiși
  • bădădăiseși
a III-a (el, ea)
  • bădădăiește
(să)
  • bădădăiască
  • bădădăia
  • bădădăi
  • bădădăise
plural I (noi)
  • bădădăim
(să)
  • bădădăim
  • bădădăiam
  • bădădăirăm
  • bădădăiserăm
  • bădădăisem
a II-a (voi)
  • bădădăiți
(să)
  • bădădăiți
  • bădădăiați
  • bădădăirăți
  • bădădăiserăți
  • bădădăiseți
a III-a (ei, ele)
  • bădădăiesc
(să)
  • bădădăiască
  • bădădăiau
  • bădădăi
  • bădădăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bădădui
  • bădăduire
  • bădăduit
  • bădăduitu‑
  • bădăduind
  • bădăduindu‑
singular plural
  • bădăduiește
  • bădăduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bădăduiesc
(să)
  • bădăduiesc
  • bădăduiam
  • bădăduii
  • bădăduisem
a II-a (tu)
  • bădăduiești
(să)
  • bădăduiești
  • bădăduiai
  • bădăduiși
  • bădăduiseși
a III-a (el, ea)
  • bădăduiește
(să)
  • bădăduiască
  • bădăduia
  • bădădui
  • bădăduise
plural I (noi)
  • bădăduim
(să)
  • bădăduim
  • bădăduiam
  • bădăduirăm
  • bădăduiserăm
  • bădăduisem
a II-a (voi)
  • bădăduiți
(să)
  • bădăduiți
  • bădăduiați
  • bădăduirăți
  • bădăduiserăți
  • bădăduiseți
a III-a (ei, ele)
  • bădăduiesc
(să)
  • bădăduiască
  • bădăduiau
  • bădădui
  • bădăduiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bădădăi, bădădăiescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.