O definiție pentru băbăcuț
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
băbăcúț, băbăcúți, s.m. (înv. și reg.) tătic
Intrare: băbăcuț
băbăcuț substantiv masculin
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)