2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bășcălire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: bășcăli] (Pfm) 1 Certare2. 2 Ridiculizare.

bășcăli vt [At: DA / Pzi: ~esc / E: nct] (Reg; pfm) 1 A certa. 2 A face de râs.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BĂȘCĂLÌ, bășcălesc, vb.IV (reg.) a certa, a mustra.[1]

  1. Sursa D.A.R. 2003. — gall
Intrare: bășcălire
bășcălire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bășcălire
  • bășcălirea
plural
  • bășcăliri
  • bășcălirile
genitiv-dativ singular
  • bășcăliri
  • bășcălirii
plural
  • bășcăliri
  • bășcălirilor
vocativ singular
plural
Intrare: bășcăli
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bășcăli
  • bășcălire
  • bășcălit
  • bășcălitu‑
  • bășcălind
  • bășcălindu‑
singular plural
  • bășcălește
  • bășcăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bășcălesc
(să)
  • bășcălesc
  • bășcăleam
  • bășcălii
  • bășcălisem
a II-a (tu)
  • bășcălești
(să)
  • bășcălești
  • bășcăleai
  • bășcăliși
  • bășcăliseși
a III-a (el, ea)
  • bășcălește
(să)
  • bășcălească
  • bășcălea
  • bășcăli
  • bășcălise
plural I (noi)
  • bășcălim
(să)
  • bășcălim
  • bășcăleam
  • bășcălirăm
  • bășcăliserăm
  • bășcălisem
a II-a (voi)
  • bășcăliți
(să)
  • bășcăliți
  • bășcăleați
  • bășcălirăți
  • bășcăliserăți
  • bășcăliseți
a III-a (ei, ele)
  • bășcălesc
(să)
  • bășcălească
  • bășcăleau
  • bășcăli
  • bășcăliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)