3 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bâzoiu adv. ridicat în sus (despre coada vitelor): caprei îi cade coada de râie și ea tot bâzoiu o ține ISP. [Vorbă identică cu cea precedentă: imagine luată dela vite cari, cum aud sbârnăitul strechii, pun coada pe spinare și fug în toate părțile].

bâzoiu n. 1. bâzăit, sbârnăitură; 2. sunetul de bas al cobzei: una în coarda subțire începu a cânta, altul bâzoiul ținea PANN. [V. bâz!].

bâzói2 [At: MARIAN, INS. 217 / V: (Ban) ~oniu sn / Pl: ~ism, ~oaie sn / E: bâz + -oi] 1 sm (Ent; Ban) Viespe. 2 sn (Reg) Parte a cimpoiului ce produce bâzâiala specifică instrumentului. 3 sn (Pop) Coarda cu timbrul cel mai jos a unor instmmente muzicale. 4 sn (Reg; îe) A ține cuiva -ul A cânta basul. 5 sn (îae; fig) A aproba pe cineva. 6 sn (Îae; fig) A imita pe cineva.

BÂZÓI2, bâzoi, s. m. Viespe. – Formație onomatopeică.

BÂZÓI1, bâzoaie, s. n. (Pop.) Coarda cu timbrul cel mai jos a unor instrumente muzicale. – Bâz + suf. -oi.

BÂZÓI s. n. (Pop.) Coarda cu timbrul cel mai de jos a unor instrumente muzicale. – Bâz + suf. -oi.

BÂZÓI s. n. (Pop.) Coarda cu timbrul cel mai jos a unui instrument muzical. – Din bâz + suf. -oi.

bîzói n., pl. oaĭe (d. bîz). Dîrloĭ, basu cimpoiuluĭ, fluĭeru care scoate bîzîiala lui caracteristică cu nota fundamentală re). A ține bîzoĭu, a ținea isonu (hangu), fig., a secunda, a imita, a aproba. Bîrzoi.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bâzói2 (pop.) (coardă la instrumente muzicale) s. n., pl. bâzoáie

bâzói1 (viespe) s. m., pl. bâzói, art. bâzóii

bâzói (viespe) s. m., pl. bâzói, art. bâzóii

bâzói (partea cimpoiului) s. n., pl. bâzoáie


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

Intrare: bâzoiu
bâzoiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: bâzoi (coardă)
bâzoi2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N66)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâzoi
  • bâzoiul
  • bâzoiu‑
plural
  • bâzoaie
  • bâzoaiele
genitiv-dativ singular
  • bâzoi
  • bâzoiului
plural
  • bâzoaie
  • bâzoaielor
vocativ singular
plural
Intrare: bâzoi (viespe)
bâzoi1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâzoi
  • bâzoiul
  • bâzoiu‑
plural
  • bâzoi
  • bâzoii
genitiv-dativ singular
  • bâzoi
  • bâzoiului
plural
  • bâzoi
  • bâzoilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bâzoi (coardă)

  • 1. popular Coarda cu timbrul cel mai jos a unor instrumente muzicale.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • Bâz + sufix -oi.
    surse: DEX '98 DEX '09

bâzoi (viespe)

etimologie: