bâzdóc sn vz băzdâc

bâzdoc n. arțag: din chiar senin îi sare bâzdocul. [Pentru accepțiunea figurată, cf. dial. bâzdară, streche: arțagul e asimilat unei sbărnăituri de insectă].

bîzdî́c n., pl. e și urĭ și -óc pl. oace (pol. bzdyk, hodorog, babalîc, nebun). Munt. Fam. Capriciŭ, hachiță: a-țĭ veni (saŭ a-țĭ sări) bîzdîcu. – Și bîzîc (Bz.). V. moțoc și harțag.