3 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bâzdări [At: POMPILIU, B. 1005 / V: ~ra, ~dura / Pzi: ~resc / E: rs бздурить] 1 vi (D. vite) A alerga (cu coada ridicată) din cauza împunsăturilor strechei Cf căpia. 2 vt (Reg) A alunga vitele bâzâindu-le la ureche. corectată


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÂZDĂRÍ vb. v. strechea.

MUSCĂ-DE-BÂZDĂRÍT s. v. streche.

muscă-de-bîzdărit s. v. STRECHE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bîzdărí (-résc, ít), vb. – (Despre animalele înțepate de tăun) A fugi împrăștiindu-se. – Var. bîzdura, băzdăra. Sl., cf. rus. bzdryt (DAR); probabil introdus pe filieră slov., deoarece este folosit numai în Trans.Der. bîzdîr, interj. (strigăt cu care se alungă animalele); bîzdîră, s. f. (tăun).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bâzdărí vb. IV (reg.; despre vite) a alerga (cu coada ridicată) de durerile strechei.

bâzdărí, bâzdăresc, vb. intranz – (reg.) (ref. la animalele înțepate de viespi) A fugi, a alerga; a bozălui. În expr. bâzdăresc vitele = fuga vitelor pricinuită de insecte (Birdas, 1994); „Cân’ fug marhăle de înfocăciune, de căldură, apoi aceea îi că bozălea” (Papahagi, 1925). (Trans., Maram.). – Din rus. bzdryt (DER, MDA).

bâzdărí, bâzdăresc, vb. intranz – A fugi, a alerga; a bozălui. În expr. bâzdăresc vitele = fuga vitelor pricinuită de insecte (Birdas 1994): „Cân’ fug marhăle de înfocăciune, de căldură, apoi aceea îi că bozălea” (Papahagi 1925). – Din bâză „insectă; albină”, cf. bâzoi „viespe”, bânzar „bondar, tăun”.

Intrare: bâzdărire
bâzdărire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâzdărire
  • bâzdărirea
plural
  • bâzdăriri
  • bâzdăririle
genitiv-dativ singular
  • bâzdăriri
  • bâzdăririi
plural
  • bâzdăriri
  • bâzdăririlor
vocativ singular
plural
Intrare: bâzdări
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bâzdări
  • bâzdărire
  • bâzdărit
  • bâzdăritu‑
  • bâzdărind
  • bâzdărindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • bâzdărește
(să)
  • bâzdărească
  • bâzdărea
  • bâzdări
  • bâzdărise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • bâzdăresc
(să)
  • bâzdărească
  • bâzdăreau
  • bâzdări
  • bâzdăriseră
Intrare: muscă-de-bâzdărit
muscă-de-bâzdărit substantiv feminin (numai) singular
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-de-bâzdărit
  • musca-de-bâzdărit
plural
genitiv-dativ singular
  • muște-de-bâzdărit
  • muștei-de-bâzdărit
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

muscă-de-bâzdărit

etimologie: