13 definiții pentru bâzâitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bâzâitúră sf [At: CREANGĂ, P. 238 / Pl: ~ri / E: bâzâi + ~(i)tură] Bâzâit1 (2).

BÂZÂITÚRĂ, bâzâituri, s. f. (Rar) Bâzâială. [Pr.: -zâ-i-] – Bâzâi + suf. -tură.

BÂZÂITÚRĂ, bâzâituri, s. f. Bâzâială. [Pr.: -zâ-i-] – Bâzâi + suf. -tură.

BÂZÂITÚRĂ, bâzâituri, s. f. Bâzâit. [Pr.: -zâ-i-] – Din bâzâi + suf. -(i)tură.

BÎZÎITÚRĂ, bîzîituri, s. f. Bîzîit. Numai iată ce aude o bîzîitură înădușită... Un roi de albine se învîrtea în zbor deasupra capului său. CREANGĂ, P. 238. – Pronunțat: -zî-i-.

bâzăitură f. bâzăit prelungit: iată că aude o bâzăitură înăbușită CR.

bîzîitúră f., pl. ĭ. Rezultatu bîzîiriĭ: aud o bîzîitură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bâzâitúră (rar) (-zâ-i-) s. f., g.-d. art. bâzâitúrii; pl. bâzâitúri

bâzâitúră s. f., g.-d. art. bâzâitúrii; pl. bâzâitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÂZÂITÚRĂ s. v. plâns, plânset.

BÂZÂITÚRĂ s. v. bâzâit.

BÂZÂITU s. bîzîială, bîzîire, bîzîit, zbîrnîială, zbîrnîire, zbîrnîit, zbîrnîitură, zîzîit, zumzăială, zumzăire, zumzăit, zumzăitură, zumzet, (rar) vuvuit, zbîrn, zumbăire, zuzet. (~ insectelor.)

bîzîitu s. v. PLÎNS. PLÎNSET.

Intrare: bâzâitură
bâzâitură substantiv feminin
  • silabație: bâ-zâ-i-
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâzâitu
  • bâzâitura
plural
  • bâzâituri
  • bâzâiturile
genitiv-dativ singular
  • bâzâituri
  • bâzâiturii
plural
  • bâzâituri
  • bâzâiturilor
vocativ singular
plural

bâzâitură

etimologie:

  • Bâzâi + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09