2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÂZÂITOÁRE, bâzâitori, s. f. Jucărie de copii care produce un bâzâit. [Pr.: -zâ-i-] – Din bâzâi + suf. -(i)toare.

BÂZÂITOÁRE ~óri f. Jucărie care produce un sunet asemănător cu bâzâitul insectelor. [Sil. -zâ-i-] /a bâzâi + suf. ~toare

bâzâitor, ~oare [At: ISPIRESCU, ap. TDRG / Pl: ~i, ~oare / E: bâzâi + -tor] 1 a Care bâzâie. 2 sf Zbâmâitoare.

BÂZÂITÓR, -OÁRE, (1) bâzâitori, -oare, adj., (2) bâzâitori, s. f. 1. Adj. Care bâzâie. 2. S. f. (Rar) Jucărie de copii care produce zgomote asemănătoare unui bâzâit; sfârâitoare, zbârnâitoare. [Pr.: -zâ-i-] – Bâzâi + suf. -tor.

BÂZÂITÓR, -OÁRE, bâzâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care bâzâie. 2. S. f. Jucărie de copii care produce zgomote asemănătoare unui bâzâit; sfârâitoare, zbârnâitoare. [Pr.: -zâ-i-] – Bâzâi + suf. -tor.

BÎZÎITOÁRE, bîzîitori, s. f. Jucărie de copii care, cînd e învîrtită în aer, produce un bîzîit ușor. – Pronunțat: -zî-i-.

BÎZÎITÓR, -OÁRE, bîzîitori, -oare, adj. (Neobișnuit) Care bîzîie. Muștele... albastre roiesc bîzîitoare. LESNEA, D. 11. – Pronunțat: -zî-i-.

BÂZÂITÓR, -OARE, bâzâitori, -oare, adj. Care bâzâie. [Pr.: -zâ-i-] – Din bâzâi + suf. -(i)tor.

bâzăitoare f. mic instrument, făcut dintr’o coaje de nucă, cu care copiii de țărani sbârnăe iarna.

bîzîitoáre, f. pl. orĭ. Lucru care bîzîĭe, ca aparatu care produce sunetu la oboĭ, la cimpoĭ, la flautu păstorilor italieni saŭ ca pana de gîscă saŭ ca cotoru frunzei de bostan, pe care copiiĭ îl spintecă și-l fac să bîzîĭe suflînd în el. (V. ance, carabă, pițigoaĭe, îmbucătură). Cîrîitoare (o jucărie copilărească).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bâzâitoáre (rar) (-zâ-i-) s. f., g.-d. art. bâzâitórii; pl. bâzâitóri

bâzâitoáre s. f., g.-d. art. bâzâitórii; pl. bâzâitóri

bâzâitór (-zâ-i-) adj. m., pl. bâzâitóri; f. sg. și pl. bâzâitoáre

bâzâitór adj. m., pl. bâzâitóri; f. sg. și pl. bâzâitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÂZÂITOÁRE s. sfârâitoare, (reg.) sfârâiac, sfârâioc. (~ cu care se joacă copiii.)

BÂZÂITÓR adj. zbârnâitor, zumzăitor. (Un zgomot ~.)

BÂZÂITOR adj. zbîrnîitor, zumzăitor. (Un zgomot ~.)

BÎZÎITOARE s. sfîrîitoare, (reg.) sfîrîiac, sfîrîioc. (~ cu care se joacă copiii.)

Intrare: bâzâitoare
bâzâitoare substantiv feminin
  • silabație: bâ-zâ-i-
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâzâitoare
  • bâzâitoarea
plural
  • bâzâitori
  • bâzâitorile
genitiv-dativ singular
  • bâzâitori
  • bâzâitorii
plural
  • bâzâitori
  • bâzâitorilor
vocativ singular
plural
Intrare: bâzâitor
bâzâitor adjectiv
  • silabație: bâ-zâ-i-tor
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâzâitor
  • bâzâitorul
  • bâzâitoru‑
  • bâzâitoare
  • bâzâitoarea
plural
  • bâzâitori
  • bâzâitorii
  • bâzâitoare
  • bâzâitoarele
genitiv-dativ singular
  • bâzâitor
  • bâzâitorului
  • bâzâitoare
  • bâzâitoarei
plural
  • bâzâitori
  • bâzâitorilor
  • bâzâitoare
  • bâzâitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bâzâitoare

etimologie:

  • Bâzâi + sufix -tor.
    surse: DEX '09

bâzâitor

etimologie:

  • Bâzâi + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09