O definiție pentru bârnaci


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bîrnáci (-ce), adj. – Oacheș, brunet. Mag. barnás (Cihac, II, 479; Berneker 44; Gáldi, Dict., 104), de unde provin și rut. barná „(bou) negru”, slov. barnavý „oacheș, brunet”. Se folosește în Trans., împreună cu dim. bărnuț, adj. (oacheș, brunet).

Intrare: bârnaci
bârnaci adjectiv
adjectiv (A115)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bârnaci
  • bârnaciul
  • bârnaciu‑
  • bârnace
  • bârnacea
plural
  • bârnaci
  • bârnacii
  • bârnace
  • bârnacele
genitiv-dativ singular
  • bârnaci
  • bârnaciului
  • bârnace
  • bârnacei
plural
  • bârnaci
  • bârnacilor
  • bârnace
  • bârnacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)