2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bârligat, ~ă a [At: ȘEZ. V. 38 / V: s~ / Pl: ~ați, ~e / E: bârliga] 1 (D. coada sau coamele animalelor) Adus în sus pe spate Si: încârligat. 2 (Fig) Răsucit.

BÂRLIGÁT, -Ă, bârligați, -te, adj. (Mai ales despre coada sau coarnele animalelor) Ridicat (și încârligat) în sus; îmbârligat. – V. bârliga.

BÂRLIGÁT, -Ă, bârligați, -te, adj. (Mai ales despre coada sau coarnele animalelor) Ridicat (și încârligat) în sus; îmbârligat. – V. bârliga.

BÂRLIGÁT, -Ă, bârligați, -te, adj. (Despre coada animalelor) Cu vârful în sus, încârligat. [Var.: îmbârligat, -ă adj.] – V. bârliga.

BÂRLIGÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A BÂRLIGA. 2) fam. (despre nas) Care are vârful întors în sus; cârn. /v. a bârliga

bârligat a. Mold. încovoiat: codița cea bârligată a dracului CR. [Origină necunoscută].

bârliga v [At: CARAGIALE, S. 80 / V: s~ / Pzi: ~lig / E: vsl брл + rom cârlig, încârliga] (D. animale) A(-și) întoarce coada cu vârful în sus.

BÂRLIGÁ, pers. 3 bârligă, vb. I. Tranz. (Despre vite) A(-și) ridica coada (încârligată) cu vârful în sus; a îmbârliga. – Et. nec.

BÂRLIGÁ, pers. 3 bârlígă, vb. I. Tranz. (Despre vite) A(-și) ridica coada (încârligată) cu vârful în sus; a îmbârliga. – Et. nec.

BÎRLIGÁ, bîrlíg, vb. I. Tranz. (Despre animale) A ridica coada cu vîrful. în sus, a încîrliga. Priian se-nfipse în copite și bîrligă coada.. CARAGIALE. O. I 308. ♦ (Mai rar despre oameni) A răsuci mustățile în sus. Clip își bîrligase grozav mustățile; păreau doi vrăbioi grași, gata să-i zboare de sub nas. CAMILAR TEM. 318. – Variantă: îmbîrligá vb. I.

BÎRLIGÁT, -Ă, bîrligați, -te, adj. (Despre coada sau coarnele animalelor, mai rar despre mustățile sau nasul oamenilor) Adus în sus; încîrligat, răsucit. Berbeci cu coarne bîrligate.Mustățile îi erau albe, bîrligate în sus, semețe ca niște peri de lup. CAMILAR, TEM. 89. [Dracul] începe a-și purta codița cea bîrligată pe la nasul unchiașului. CREANGĂ, P. 53. – Variante: îmbîrligát, -ă (VLAHUȚĂ O. A. 350), zbîrligát, -ă (VISSARION, B. 245) adj.

ÎMBÎRLIGÁ vb. I v. bîrliga.

ÎMBÎRLIGÁT, -Ă adj. v. bîrligat.

ZBÎRLIGÁT, -Ă adj. v. bîrligat.

BÂRLIGÁ, pers. 3 bârlígă, vb. I. Tranz. A-și încârliga coada în sus. [Var.: îmbârliga vb. I]

A BÂRLIGÁ bârligă tranz. (despre animale) A ridica coada în sus (îndoind-o în formă de cârlig). /Orig. nec.

îmbîrlíg și învîrlig, a v. tr. (met. d. bg. vŭrgálĕam, rostogolesc). Țin coada drept în sus, ca caiĭ cînd fug speriațĭ, ca veverițele ș. a.: a fugi cu coada’mbîrligată. – Și bîrl- și vîrl-. Mrom. anvîrligat, înconjurat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bârligá vb., ind. prez. 3 sg. bârlígă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÂRLIGÁ vb. a(-și) îmbârliga.

BÎRLIGA vb. a(-și) îmbîrliga. (Vaca își ~ coada.)

arată toate definițiile

Intrare: bârligat
bârligat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bârligat
  • bârligatul
  • bârligatu‑
  • bârliga
  • bârligata
plural
  • bârligați
  • bârligații
  • bârligate
  • bârligatele
genitiv-dativ singular
  • bârligat
  • bârligatului
  • bârligate
  • bârligatei
plural
  • bârligați
  • bârligaților
  • bârligate
  • bârligatelor
vocativ singular
plural
zbârligat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbârligat
  • zbârligatul
  • zbârligatu‑
  • zbârliga
  • zbârligata
plural
  • zbârligați
  • zbârligații
  • zbârligate
  • zbârligatele
genitiv-dativ singular
  • zbârligat
  • zbârligatului
  • zbârligate
  • zbârligatei
plural
  • zbârligați
  • zbârligaților
  • zbârligate
  • zbârligatelor
vocativ singular
plural
îmbârligat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbârligat
  • ‑mbârligat
  • îmbârligatul
  • îmbârligatu‑
  • ‑mbârligatul
  • ‑mbârligatu‑
  • îmbârliga
  • ‑mbârliga
  • îmbârligata
  • ‑mbârligata
plural
  • îmbârligați
  • ‑mbârligați
  • îmbârligații
  • ‑mbârligații
  • îmbârligate
  • ‑mbârligate
  • îmbârligatele
  • ‑mbârligatele
genitiv-dativ singular
  • îmbârligat
  • ‑mbârligat
  • îmbârligatului
  • ‑mbârligatului
  • îmbârligate
  • ‑mbârligate
  • îmbârligatei
  • ‑mbârligatei
plural
  • îmbârligați
  • ‑mbârligați
  • îmbârligaților
  • ‑mbârligaților
  • îmbârligate
  • ‑mbârligate
  • îmbârligatelor
  • ‑mbârligatelor
vocativ singular
plural
Intrare: bârliga
verb (VT13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bârliga
  • bârligare
  • bârligat
  • bârligatu‑
  • bârligând
  • bârligându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • bârli
(să)
  • bârlige
  • bârliga
  • bârligă
  • bârligase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • bârli
(să)
  • bârlige
  • bârligau
  • bârliga
  • bârligaseră
verb (VT13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbârliga
  • ‑mbârliga
  • îmbârligare
  • ‑mbârligare
  • îmbârligat
  • ‑mbârligat
  • îmbârligatu‑
  • ‑mbârligatu‑
  • îmbârligând
  • ‑mbârligând
  • îmbârligându‑
  • ‑mbârligându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • îmbârli
  • ‑mbârli
(să)
  • îmbârlige
  • ‑mbârlige
  • îmbârliga
  • ‑mbârliga
  • îmbârligă
  • ‑mbârligă
  • îmbârligase
  • ‑mbârligase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • îmbârli
  • ‑mbârli
(să)
  • îmbârlige
  • ‑mbârlige
  • îmbârligau
  • ‑mbârligau
  • îmbârliga
  • ‑mbârliga
  • îmbârligaseră
  • ‑mbârligaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bârligat zbârligat îmbârligat

  • 1. (Mai ales despre coada sau coarnele animalelor) Ridicat (și încârligat) în sus.
    exemple
    • Berbeci cu coarne bârligate.
      surse: DLRLC
    • Mustățile îi erau albe, bîrligate în sus, semețe ca niște peri de lup. CAMILAR, TEM. 89.
      surse: DLRLC
    • [Dracul] începe a-și purta codița cea bîrligată pe la nasul unchiașului. CREANGĂ, P. 53.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi bârliga
    surse: DEX '09 DLRM NODEX

bârliga îmbârliga

  • 1. (Despre vite) A(-și) ridica coada (încârligată) cu vârful în sus.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îmbârliga încârliga un exemplu
    exemple
    • Priian se-nfipse în copite și bîrligă coada. CARAGIALE. O. I 308.
      surse: DLRLC
    • 1.1. rar (Despre oameni) A răsuci mustățile în sus.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Clip își bîrligase grozav mustățile; păreau doi vrăbioi grași, gata să-i zboare de sub nas. CAMILAR TEM. 318.
        surse: DLRLC

etimologie: