2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bârcâi v vz zbârcăi

bî́rcîĭ și -ĭésc, a v. tr. (vsl. brŭkati, sîrb. brkati, bg. bŭrkam, amestec, deranjez. V. obîrcuĭ, burcut, zbîrcesc. Cp. cu zbîrnîĭ). Sud. Murdăresc, mîzgălesc cu creĭonu orĭ cu condeĭu, vorbind de cărțĭ și de caĭete. V. intr. Olt. Obîrcuĭ, orbăcăĭ, rătăcesc mult pînă nemeresc. V. refl. Mă scotocesc (pin buzunare) ca să găsesc ceva. – Și zbîrcîĭ, (ca sîrb. zbrka, amestecătură, dezordine), mîzgălesc; mozolesc țîța ca să se scurgă tot laptele, vorbind de vițel dup ce s’a muls vaca. V. bodicăĭ.

zbî́rcîĭ și -ĭésc, V. bîrcîĭ.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÂRCÂÍ vb. v. căuta, cotrobăi, răscoli, scormoni, scotoci, umbla.

bîrcîi vb. v. CĂUTA. COTROBĂI. RĂSCOLI. SCORMONI. SCOTOCI. UMBLA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bîrcîi (-iésc, ít), vb. – A murdări, a mînji. – Var. zbîrcîi (cu der.). Sb. brkati, bg. bărkam „a amesteca” (Scriban). Pentru var., cf. sb. zbrka „dezordine”. – Der. bîrcîială, s. f. (acțiunea de a murdări; muncă murdară). Probabil de aceeași origine este cuvîntul zbîrci, interj., cu care copiii indică o greșeală la joc, și der. său a zbîrci „a greși, a nu nimeri”, cf. sb. zabrkati „a greși, a pierde”, care în general se confundă cu a zbîrci „a încreți, a mototoli”. Pe de altă parte, din familia bg. bărkam „a amesteca” pare a face parte brăcaci, s. n. (ceaun), cf. bg. bărkalka, bărkačka (lingură de spumă).

Intrare: bârcâire
bârcâire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bârcâire
  • bârcâirea
plural
  • bârcâiri
  • bârcâirile
genitiv-dativ singular
  • bârcâiri
  • bârcâirii
plural
  • bârcâiri
  • bârcâirilor
vocativ singular
plural
Intrare: bârcâi
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bârcâi
  • bârcâire
  • bârcâit
  • bârcâitu‑
  • bârcâind
  • bârcâindu‑
singular plural
  • bârcâiește
  • bârcâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bârcâiesc
(să)
  • bârcâiesc
  • bârcâiam
  • bârcâii
  • bârcâisem
a II-a (tu)
  • bârcâiești
(să)
  • bârcâiești
  • bârcâiai
  • bârcâiși
  • bârcâiseși
a III-a (el, ea)
  • bârcâiește
(să)
  • bârcâiască
  • bârcâia
  • bârcâi
  • bârcâise
plural I (noi)
  • bârcâim
(să)
  • bârcâim
  • bârcâiam
  • bârcâirăm
  • bârcâiserăm
  • bârcâisem
a II-a (voi)
  • bârcâiți
(să)
  • bârcâiți
  • bârcâiați
  • bârcâirăți
  • bârcâiserăți
  • bârcâiseți
a III-a (ei, ele)
  • bârcâiesc
(să)
  • bârcâiască
  • bârcâiau
  • bârcâi
  • bârcâiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zbârcâi
  • zbârcâire
  • zbârcâit
  • zbârcâitu‑
  • zbârcâind
  • zbârcâindu‑
singular plural
  • zbârcâiește
  • zbârcâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zbârcâiesc
(să)
  • zbârcâiesc
  • zbârcâiam
  • zbârcâii
  • zbârcâisem
a II-a (tu)
  • zbârcâiești
(să)
  • zbârcâiești
  • zbârcâiai
  • zbârcâiși
  • zbârcâiseși
a III-a (el, ea)
  • zbârcâiește
(să)
  • zbârcâiască
  • zbârcâia
  • zbârcâi
  • zbârcâise
plural I (noi)
  • zbârcâim
(să)
  • zbârcâim
  • zbârcâiam
  • zbârcâirăm
  • zbârcâiserăm
  • zbârcâisem
a II-a (voi)
  • zbârcâiți
(să)
  • zbârcâiți
  • zbârcâiați
  • zbârcâirăți
  • zbârcâiserăți
  • zbârcâiseți
a III-a (ei, ele)
  • zbârcâiesc
(să)
  • zbârcâiască
  • zbârcâiau
  • zbârcâi
  • zbârcâiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)