2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bârâi [At: CARAGIALE, M. 304 / V: (Trs) ~răi[1] / Pzi: bârâi, (rar) ~esc / E: bâr cf borăi, bornăi, zbârnăi] 1 vt (Psr) A striga oilor „bâr, bâr!” pentru a le face să meargă într-o direcție oarecare. 2 vt (C.i. oi, miei etc.) A mâna oile în strungă, strigându-le „Bâr”. 3 vt A alege mieii dintre oi. 4 vi A vorbi răgușit Si: (pop) a hârâi. 5 vi A vorbi nedeslușit Si: (fam) a bolborosi, a bodogăni, a mormăi. 6 vt (Imp) A spune ceva repede și pe negândite Cf trăncăni, bălăbăni (din gură), torăi, turui. 7 vt (Îe) A ~ pe cineva (la cap) A bate la cap. 8 vi (Reg) A-și bate joc (de cineva).

  1. Varianta bârăi nu este consemnată cuvânt-titlu în acest dicționar. — Ladislau Strifler

BÂRÂÍ, bấrâi, vb. IV. Tranz. A bodogăni; a cicăli pe cineva. – Bâr + suf. -âi.

BÂRÂÍ, bấrâi, vb. IV. Tranz. A bodogăni; a cicăli pe cineva. – Bâr + suf. -âi.

BÎRÎÍ, bîrîi, vb. IV. Tranz. A vorbi într-una, repede și mult, fără ca cel care ascultă să poată prinde șirul vorbelor. Judecătorul (impacientat): Femeie, ce tot bîrîi?.. Răspunde o dată lămurit la ce te-ntreb eu! CARAGIALE, O. II 37. Școlărița îi bîrîia mereu [învățătorului] lecția pe de rost. CARAGIALE, S. 10. ◊ Expr. A bîrîi pe cineva (la cap) = a insista (pe lîngă cineva) cu o cerere, a bate (cuiva) capul pentru a obține ceva.

BÂRÂÍ, bấrâi, vb. IV. Tranz. A vorbi într-una (fără ca cel care ascultă să poată prinde șirul vorbelor). ◊ Expr. A bârâi pe cineva (la cap) = a bate cuiva capul pentru a obține ceva. – Din bâr.

A BÂRÂÍ bârâi fam. 1. tranz. (persoane) A deranja mereu, reproșând sau cerând diferite lucruri; a bate (la cap); a cicăli; a morocăni. 2. intranz. A vorbi mult și fără rost; a trăncăni; a flecări; a pălăvrăgi. /bâr + suf. ~âi

bărăì v. a toca din gură: femeie, ce tot bărăi? CAR. [V. bâr].

bî́rîĭ, a -i v. intr. (var. din mîrîi. V. bîr). Rar. Mîrîi: lupanu rînji și bîrîi (Sadov. VR. 1930, 9-10, 196).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấrâie, imperf. 3 sg. bârâiá; conj. prez. 3 să bấrâie

bârâí vb., ind. prez. 1 sg. bârâi, 3 sg. și pl. bârâie, imperf. 3 sg. bârâiá


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÂRÂÍ vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, plictisi, sâcâi.

BÂRÂÍ vb. v. bombăni.

bîrîi vb. v. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. PLICTISI. SÎCÎI.

BÎRÎI vb. a bălmăji, a bîigui, a bodogăni, a bolborosi, a bombăni, a boscorodi, a gîngăvi, a îndruga, a îngăima, a îngîna, a mîrîi, a molfăi, a mormăi, a murmura, (pop.) a blodogori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.) a pîtcăi, (prin Olt.) a șondoroi. (Ce tot ~ acolo?)

Intrare: bârâire
bârâire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bârâire
  • bârâirea
plural
  • bârâiri
  • bârâirile
genitiv-dativ singular
  • bârâiri
  • bârâirii
plural
  • bârâiri
  • bârâirilor
vocativ singular
plural
Intrare: bârâi
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bârâi
  • bârâire
  • bârâit
  • bârâitu‑
  • bârâind
  • bârâindu‑
singular plural
  • bârâie
  • bârâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bârâi
(să)
  • bârâi
  • bârâiam
  • bârâii
  • bârâisem
a II-a (tu)
  • bârâi
(să)
  • bârâi
  • bârâiai
  • bârâiși
  • bârâiseși
a III-a (el, ea)
  • bârâie
(să)
  • bârâie
  • bârâia
  • bârâi
  • bârâise
plural I (noi)
  • bârâim
(să)
  • bârâim
  • bârâiam
  • bârâirăm
  • bârâiserăm
  • bârâisem
a II-a (voi)
  • bârâiți
(să)
  • bârâiți
  • bârâiați
  • bârâirăți
  • bârâiserăți
  • bârâiseți
a III-a (ei, ele)
  • bârâie
(să)
  • bârâie
  • bârâiau
  • bârâi
  • bârâiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bârâi
  • bârâire
  • bârâit
  • bârâitu‑
  • bârâind
  • bârâindu‑
singular plural
  • bârâiește
  • bârâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bârâiesc
(să)
  • bârâiesc
  • bârâiam
  • bârâii
  • bârâisem
a II-a (tu)
  • bârâiești
(să)
  • bârâiești
  • bârâiai
  • bârâiși
  • bârâiseși
a III-a (el, ea)
  • bârâiește
(să)
  • bârâiască
  • bârâia
  • bârâi
  • bârâise
plural I (noi)
  • bârâim
(să)
  • bârâim
  • bârâiam
  • bârâirăm
  • bârâiserăm
  • bârâisem
a II-a (voi)
  • bârâiți
(să)
  • bârâiți
  • bârâiați
  • bârâirăți
  • bârâiserăți
  • bârâiseți
a III-a (ei, ele)
  • bârâiesc
(să)
  • bârâiască
  • bârâiau
  • bârâi
  • bârâiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bârâi

etimologie:

  • Bâr + sufix -âi.
    surse: DEX '98 DEX '09