2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÂRÂÍ, bấrâi, vb. IV. Tranz. A bodogăni; a cicăli pe cineva. – Bâr + suf. -âi.

BÂRÂÍ, bấrâi, vb. IV. Tranz. A bodogăni; a cicăli pe cineva. – Bâr + suf. -âi.

bârâi [At: CARAGIALE, M. 304 / V: (Trs) ~răi[1] / Pzi: bârâi, (rar) ~esc / E: bâr cf borăi, bornăi, zbârnăi] 1 vt (Psr) A striga oilor „bâr, bâr!” pentru a le face să meargă într-o direcție oarecare. 2 vt (C.i. oi, miei etc.) A mâna oile în strungă, strigându-le „Bâr”. 3 vt A alege mieii dintre oi. 4 vi A vorbi răgușit Si: (pop) a hârâi. 5 vi A vorbi nedeslușit Si: (fam) a bolborosi, a bodogăni, a mormăi. 6 vt (Imp) A spune ceva repede și pe negândite Cf trăncăni, bălăbăni (din gură), torăi, turui. 7 vt (Îe) A ~ pe cineva (la cap) A bate la cap. 8 vi (Reg) A-și bate joc (de cineva).

  1. Varianta bârăi nu este consemnată cuvânt-titlu în acest dicționar. — Ladislau Strifler

bîrîi vb. IV. 1 tr. A striga oilor „bîr”, „bîr” pentru a le face să meargă într-o anumită direcție. 2 intr. A vorbi mereu, fără noimă; a bodogăni; a cicăli pe cineva. Femeie, ce tot bîrîi?... Răspunde o dată lămurit la ce te întreb eu (CAR.). • prez.ind. bîrîi. /bîr + -îi.

BÎRÎÍ, bîrîi, vb. IV. Tranz. A vorbi într-una, repede și mult, fără ca cel care ascultă să poată prinde șirul vorbelor. Judecătorul (impacientat): Femeie, ce tot bîrîi?.. Răspunde o dată lămurit la ce te-ntreb eu! CARAGIALE, O. II 37. Școlărița îi bîrîia mereu [învățătorului] lecția pe de rost. CARAGIALE, S. 10. ◊ Expr. A bîrîi pe cineva (la cap) = a insista (pe lîngă cineva) cu o cerere, a bate (cuiva) capul pentru a obține ceva.

BÎRÂÍ, bî́rîi, vb. IV. Tranz. A vorbi într-una (fără ca cel care ascultă să poată prinde șirul vorbelor). ◊ Expr. A bîrîi pe cineva (la cap) = a bate cuiva capul pentru a obține ceva. – Din bîr.

A BÂRÂÍ bârâi fam. 1. tranz. (persoane) A deranja mereu, reproșând sau cerând diferite lucruri; a bate (la cap); a cicăli; a morocăni. 2. intranz. A vorbi mult și fără rost; a trăncăni; a flecări; a pălăvrăgi. /bâr + suf. ~âi

bărăì v. a toca din gură: femeie, ce tot bărăi? CAR. [V. bâr].

bî́rîĭ, a -i v. intr. (var. din mîrîi. V. bîr). Rar. Mîrîi: lupanu rînji și bîrîi (Sadov. VR. 1930, 9-10, 196).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bârâi (a ~) vb., ind. prez. 3 bârâie, imperf. 3 sg. bârâia; conj. prez. 3 să bârâie

bârâí vb., ind. prez. 1 sg. bârâi, 3 sg. și pl. bârâie, imperf. 3 sg. bârâiá

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BÂRÂÍ vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, plictisi, sâcâi.

BÎRÎI vb. a bălmăji, a bîigui, a bodogăni, a bolborosi, a bombăni, a boscorodi, a gîngăvi, a îndruga, a îngăima, a îngîna, a mîrîi, a molfăi, a mormăi, a murmura, (pop.) a blodogori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.) a pîtcăi, (prin Olt.) a șondoroi. (Ce tot ~ acolo?)

bîrîi vb. v. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. PLICTISI. SÎCÎI.

Intrare: bârâire
bârâire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bârâire
  • bârâirea
plural
  • bârâiri
  • bârâirile
genitiv-dativ singular
  • bârâiri
  • bârâirii
plural
  • bârâiri
  • bârâirilor
vocativ singular
plural
Intrare: bârâi
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bârâi
  • bârâire
  • bârâit
  • bârâitu‑
  • bârâind
  • bârâindu‑
singular plural
  • bârâie
  • bârâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bârâi
(să)
  • bârâi
  • bârâiam
  • bârâii
  • bârâisem
a II-a (tu)
  • bârâi
(să)
  • bârâi
  • bârâiai
  • bârâiși
  • bârâiseși
a III-a (el, ea)
  • bârâie
(să)
  • bârâie
  • bârâia
  • bârâi
  • bârâise
plural I (noi)
  • bârâim
(să)
  • bârâim
  • bârâiam
  • bârâirăm
  • bârâiserăm
  • bârâisem
a II-a (voi)
  • bârâiți
(să)
  • bârâiți
  • bârâiați
  • bârâirăți
  • bârâiserăți
  • bârâiseți
a III-a (ei, ele)
  • bârâie
(să)
  • bârâie
  • bârâiau
  • bârâi
  • bârâiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bârâi
  • bârâire
  • bârâit
  • bârâitu‑
  • bârâind
  • bârâindu‑
singular plural
  • bârâiește
  • bârâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bârâiesc
(să)
  • bârâiesc
  • bârâiam
  • bârâii
  • bârâisem
a II-a (tu)
  • bârâiești
(să)
  • bârâiești
  • bârâiai
  • bârâiși
  • bârâiseși
a III-a (el, ea)
  • bârâiește
(să)
  • bârâiască
  • bârâia
  • bârâi
  • bârâise
plural I (noi)
  • bârâim
(să)
  • bârâim
  • bârâiam
  • bârâirăm
  • bârâiserăm
  • bârâisem
a II-a (voi)
  • bârâiți
(să)
  • bârâiți
  • bârâiați
  • bârâirăți
  • bârâiserăți
  • bârâiseți
a III-a (ei, ele)
  • bârâiesc
(să)
  • bârâiască
  • bârâiau
  • bârâi
  • bârâiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bârâi, bârâiverb

    • format_quote Judecătorul (impacientat): Femeie, ce tot bîrîi?... Răspunde o dată lămurit la ce te-ntreb eu! CARAGIALE, O. II 37. DLRLC
    • format_quote Școlărița îi bîrîia mereu [învățătorului] lecția pe de rost. CARAGIALE, S. 10. DLRLC
    • chat_bubble A bârâi pe cineva (la cap) = a insista (pe lângă cineva) cu o cerere, a bate (cuiva) capul pentru a obține ceva. DLRLC
etimologie:
  • Bâr + sufix -âi. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.