7 definiții pentru bântuitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bântuitor, ~oare smf, a [At: BIBLIA (1688), ap. HEM 3215 / P: ~tu-i- / Pl: ~i, ~oare / E: bântui + -tor] 1-2 (Persoană) care bântuie (1).

BÂNTUITÓR, -OÁRE, bântuitori, -oare, adj. Care bântuie. [Pr.: -tu-i-] – Bântui + suf. -tor.

BÂNTUITÓR, -OÁRE, bântuitori, -oare, adj. Care bântuie. [Pr.: -tu-i-] – Bântui + suf. -tor.

BÂNTUITÓR, -OÁRE, bântuitori, -oare, adj. Care bântuie. – Din bântui + suf. -(i)tor.

bântuitor m. cel ce bântue sau vatămă moralicește.

BÎNTUITÓR, -OÁRE, bîntuitori, -oare, adj. Care bîntuie. – Pronunțat: -tu-i-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bântuitór (-tu-i-) adj. m., pl. bântuitóri; f. sg. și pl. bântuitoáre

bântuitór adj. m., pl. bântuitóri; f. sg. și pl. bântuitoáre

Intrare: bântuitor
bântuitor adjectiv
  • silabație: bân-tu-i-tor
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bântuitor
  • bântuitorul
  • bântuitoru‑
  • bântuitoare
  • bântuitoarea
plural
  • bântuitori
  • bântuitorii
  • bântuitoare
  • bântuitoarele
genitiv-dativ singular
  • bântuitor
  • bântuitorului
  • bântuitoare
  • bântuitoarei
plural
  • bântuitori
  • bântuitorilor
  • bântuitoare
  • bântuitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bântuitor

  • 1. Care bântuie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Bântui + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09