3 intrări

31 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÂJBÂÍT s. n. Bâjbâială. – V. bâjbâi.

BÂJBÂÍT s. n. Bâjbâială. – V. bâjbâi.

bâjbâit sn [At: DA / V: (înv) ~băit, (reg) bâjbâit, boj~, bojbăit / E: bâjbâi] 1-2 Bâjbâială (1-2) Cf bâjbâi (7-8). 3 (Îlav) Pe ~ite Pe dibuite.

BÎJBÂÍT s. n. Bîjbîială. ◊ Loc. adv. Pe bîjbîite = bîjbîind. [Formă gramaticală: (în expr.) bîjbîite] – V. bîjbîi.

BÂJBÂÍ, bấjbâi, vb. IV. Intranz. A orbecăi (în întuneric, în ceață etc.). ♦ Tranz. A căuta ceva pipăind prin întuneric. ◊ Loc. adv. Pe bâjbâite = pe dibuite, dibuind, bâjbâind. – Formație onomatopeică.

BÂJBÂÍ, bấjbâi, vb. IV. Intranz. A orbecăi (în întuneric, în ceață etc.). ♦ Tranz. A căuta ceva pipăind prin întuneric. ◊ Loc. adv. Pe bâjbâite = pe dibuite, dibuind, bâjbâind. – Formație onomatopeică.

bâjbâi [At: GORJAN, H. IV, 115/29 / V: (îrg) bojbăi, (înv) ~băi, (reg) băjbăi, băj~, boj~, (îvr) bozbăi, bojdăi / Pzi: ~, ~iesc / E: fo bâj-b(âj) prin -ăesc] 1 vi (Îvp; d. albine) A bâzâi. 2 vt (Îrg) A bolborosi. 3 vt (Îvp; d. mișcări) A umbla repede încoace și încolo. 4 vt (Îvp) A se afla în număr mare și cu mișcări dezordonate Cf foi, fojăi, forfoti, foșcălui, furnica, mișui, mișuna, viermui. 5 vi (D. albine) A roi2. 6 vt (Reg; pex) A fi plin de... 7 vt A umbla șovăitor, într-un loc fără prea mare vizibilitate (întuneric, ceață, apă etc.) Si: a orbecăi. 8 vt A căuta ceva pe pipăite prin întuneric Și a dibui.

bîjbîi vb. IV. 1 intr. A orbecăi (în întuneric, în ceață etc.); a căuta ceva pipăind prin întuneric; a dibui. Era întunerec și cam frig acolo. Bîjbîind, merse la patul lui (VLAH.). ◊ Loc.adv. Pe bîjbîite = pe dibuite, dibuind, bîjbîind. 2 intr. (despre mișcări) A umbla repede încoace și încolo; a mișuna; a roi. Începuiu a mă gîndi despre altă groază, adică despre a hiarelor sălbatice... ce bîjbăeau pretutindenea (GORJ.). 3 intr., tr. (reg.) A produce un zgomot surd, a bîzîi. ♦ A bolborosi. Cînd nu știe rolul său, ...el bojbăește tonuri neînțelese (I. NEGR.). • prez.ind. bîjbîi. și bojbăi vb. IV. /form. expr.

bîjbîit s.n. Bîjbîire. • pl. -uri. /v. bîjbîi.

BÎJBÎÍ, bîjbî́i, vb. IV. Intranz. 1. A umbla șovăitor, nesigur (într-un loc unde nu se vede bine), orbecăind sau căutînd pe dibuite cu mîinile. Închise cărțile și se duse în dormitor. Era întuneric și cam frig acolo. Bîjbîind, merse la patul lui, își aprinse luminarea. VLAHUȚĂ, O. A. 106. Buimăcit, speriat, bîjbîi o toană cu mîinile pe pereți pînă să găsesc ușa. VLAHUȚĂ, O. A. Tot bîjbîind ei prin amurg, dete peste palaturile băiatului. ISPIRESCU, L. 389. ◊ Fig. Cînd lumina difuză înainta treptat, apăreau, ca după o cortină, vapoarele care bîjbîiau prin neguri ca să-și găsească drumul pentru a intra în port. BART, E. 387. 2. A mișuna, a furnica, a roi. Delescu... se plecă la urechea nevestei sale și îi șopti... încet cîteva cuvinte...Mai încet! ce dracul îmi spargi urechile, și lumea bîjbîie împrejurul nostru! DELAVRANCEA, S. 142. Aicea cînd am intrat, Ce-am văzut cînd m-am uitat? Bîjbîiau Șerpoaicele Și erau Ca acele, Broaștele Ca nucile, Năpîrci Ca undrelele. TEODORESCU, P. P. 518. – Prez. ind. și: bîjbîiesc. – Variantă: bojbăí (SBIERA, P. 272, CREANGĂ, P. 267) vb. IV.

BÎJBÎÍT s. n. Bîjbîire. ♦ Loc. adv. Pe bîjbîite = bîjbîind, pe dibuite. Caută chibriturile pe bîjbîite. – Formă gramaticală: (în locuțiune) bîjbîite.

BÎJBÂÍ, bî́jbîi, vb. IV. Intranz. 1. A umbla șovăitor, nesigur, orbecăind (în întuneric, în ceață etc.). ♦ Tranz. A căuta ceva pipăind prin întuneric. 2. A mișuna, a furnica. – Onomatopee.

A BÂJBÂÍ bâjbâi 1. intranz. A merge fără siguranță, pipăind prin întuneric. 2. tranz. A căuta, pipăind (prin întuneric); a dibui. /Onomat.

bojbăì v. 1. a face sgomot surd: lumea bojbăia împrejur; 2. a căuta pe pipăite (prin întuneric): bojbăi el și orbăcăi prin bunget ISP. [Onomatopee].

bÎjbîĭ saŭ bojbăĭ și -ĭesc, a -í v. intr. (imit. d. bîj-bîj și boj-boj, zgomotu mîniĭ și omuluĭ care caută pin întuneric. V. foșgăĭ). Dibuĭesc, caut un lucru saŭ drumu pin intuneric. – Și hojbăĭ. V. bodicăĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bâjbâi (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bâjbâie, imperf. 3 sg. bâjbâia; conj. prez. 3 să bâjbâie

bâjbâí vb., ind. prez. 1 sg. bâjbâi, 3 sg. și pl. bâjbâie, imperf. 3 sg. bâjbâiá

bîjbîi (ind. prez. 1 sg. bîjbîi)

bâjbâesc, -bâi 2, -bâe 3, -bâiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BÂJBÂÍ vb. v. agita, colcăi, foi, forfoti, frământa, furnica, mișui, mișuna, roi, viermui.

BÂJBÂÍ vb. a dibui, a orbecăi, a pipăi, (înv. și reg.) a orbeca, (reg.) a horhăi, a moșcoti. (~ prin întuneric.)

BÎJBÎI vb. a dibui, a orbecăi, a pipăi, (înv. și reg.) a orbeca, (reg.) a horhăi, a moșcoti. (~ prin întuneric.)

bîjbîi vb. v. AGITA. COLCĂI. FOI. FORFOTI. FRĂMÎNTA. FURNICA. MIȘUI. MIȘUNA. ROI. VIERMUI.

BÎJBÎIT s. bîjbîială, bîjbîire, bîjbîitură, dibuială, dibuire, dibuit, orbecăială, orbecăire, orbecăit, (înv. și reg.) orbecare. (~ lui prin bezna nopții.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bîjbîí (bî́jbîi, bîjbîít), vb.1. A bolborosi, a bombăni. – 2. A furnica, a mișuna, a forfoti. – 3. A căuta pe dibuite. – Var. bîjbăi, bojbăi. Creație expresivă, bazată pe o consonanță ce pare a indica ideea de bălăbăneală, cf. bîlbii, fojgăi, gîlgii, moșmondi, it. bisbigliare, fr. bisbille, sp. bisbisar (REW 1350; Pușcariu, Lr., 100). Der. bîjbîială, s. f. (bîjbîire; la oi, amețeală); bîjbîitor, adj. (care bîjbîie, care merge bîjbîind); bîjbîitură, s. f. (mers sau căutare pe dibuite); bojbîc, s. m. (bîlbîit); bozgîndi, vb. (a pipăi), a cărui alternanță consonantică o amintește pe cea a lui moșmîndi.

Intrare: bâjbâit (part.)
bâjbâit2 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâjbâit
  • bâjbâitul
  • bâjbâitu‑
  • bâjbâi
  • bâjbâita
plural
  • bâjbâiți
  • bâjbâiții
  • bâjbâite
  • bâjbâitele
genitiv-dativ singular
  • bâjbâit
  • bâjbâitului
  • bâjbâite
  • bâjbâitei
plural
  • bâjbâiți
  • bâjbâiților
  • bâjbâite
  • bâjbâitelor
vocativ singular
plural
Intrare: bâjbâit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâjbâit
  • bâjbâitul
  • bâjbâitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bâjbâit
  • bâjbâitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: bâjbâi
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bâjbâi
  • bâjbâire
  • bâjbâit
  • bâjbâitu‑
  • bâjbâind
  • bâjbâindu‑
singular plural
  • bâjbâie
  • bâjbâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bâjbâi
(să)
  • bâjbâi
  • bâjbâiam
  • bâjbâii
  • bâjbâisem
a II-a (tu)
  • bâjbâi
(să)
  • bâjbâi
  • bâjbâiai
  • bâjbâiși
  • bâjbâiseși
a III-a (el, ea)
  • bâjbâie
(să)
  • bâjbâie
  • bâjbâia
  • bâjbâi
  • bâjbâise
plural I (noi)
  • bâjbâim
(să)
  • bâjbâim
  • bâjbâiam
  • bâjbâirăm
  • bâjbâiserăm
  • bâjbâisem
a II-a (voi)
  • bâjbâiți
(să)
  • bâjbâiți
  • bâjbâiați
  • bâjbâirăți
  • bâjbâiserăți
  • bâjbâiseți
a III-a (ei, ele)
  • bâjbâie
(să)
  • bâjbâie
  • bâjbâiau
  • bâjbâi
  • bâjbâiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bojbăi
  • bojbăire
  • bojbăit
  • bojbăitu‑
  • bojbăind
  • bojbăindu‑
singular plural
  • bojbăie
  • bojbăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bojbăi
(să)
  • bojbăi
  • bojbăiam
  • bojbăii
  • bojbăisem
a II-a (tu)
  • bojbăi
(să)
  • bojbăi
  • bojbăiai
  • bojbăiși
  • bojbăiseși
a III-a (el, ea)
  • bojbăie
(să)
  • bojbăie
  • bojbăia
  • bojbăi
  • bojbăise
plural I (noi)
  • bojbăim
(să)
  • bojbăim
  • bojbăiam
  • bojbăirăm
  • bojbăiserăm
  • bojbăisem
a II-a (voi)
  • bojbăiți
(să)
  • bojbăiți
  • bojbăiați
  • bojbăirăți
  • bojbăiserăți
  • bojbăiseți
a III-a (ei, ele)
  • bojbăie
(să)
  • bojbăie
  • bojbăiau
  • bojbăi
  • bojbăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bâjbâitsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi bâjbâi DEX '98 DEX '09

bâjbâi, bâjbâiverb

  • 1. A orbecăi (în întuneric, în ceață etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: orbecăi
    • format_quote Închise cărțile și se duse în dormitor. Era întuneric și cam frig acolo. Bîjbîind, merse la patul lui, își aprinse lumînarea. VLAHUȚĂ, O. A. 106. DLRLC
    • format_quote Tot bîjbîind ei prin amurg, dete peste palaturile băiatului. ISPIRESCU, L. 389. DLRLC
    • format_quote figurat Cînd lumina difuză înainta treptat, apăreau, ca după o cortină, vapoarele care bîjbîiau prin neguri ca să-și găsească drumul pentru a intra în port. BART, E. 387. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A căuta ceva pipăind prin întuneric. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Buimăcit, speriat, bîjbîi o toană cu mîinile pe pereți pînă să găsesc ușa. VLAHUȚĂ, O. A. 345. DLRLC
      • chat_bubble locuțiune adverbială Pe bâjbâite = pe dibuite, dibuind, bâjbâind. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Caută chibriturile pe bâjbâite. DLRLC
  • 2. Furnica, mișuna, roi. DLRLC
    • format_quote Delescu... se plecă la urechea nevestei sale și îi șopti... încet cîteva cuvinte... – Mai încet! ce dracul îmi spargi urechile, și lumea bîjbîie împrejurul nostru! DELAVRANCEA, S. 142. DLRLC
    • format_quote Aicea cînd am intrat, Ce-am văzut cînd m-am uitat? Bîjbîiau Șerpoaicele Și erau Ca acele, Broaștele Ca nucile, Năpîrci Ca undrelele. TEODORESCU, P. P. 518. DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ și: bâjbâiesc. DLRLC
  • comentariu locuțiune adverbială Formă gramaticală: bâjbâite. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.