2 definiții pentru bâhlitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bâhlitúră sf [At: ANTIPA, P. 774 / Pl: ~ri / E: bâhli + -tură] 1 (Mol) Apă stagnantă, plină de gaze mefitice. 2 (Reg) Loc mocirlos pe care nu se fac case.

bîhlitúră f., pl. ĭ. Apă bîhlită: în cocioace e bîhlitura.

Intrare: bâhlitură
bâhlitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâhlitu
  • bâhlitura
plural
  • bâhlituri
  • bâhliturile
genitiv-dativ singular
  • bâhlituri
  • bâhliturii
plural
  • bâhlituri
  • bâhliturilor
vocativ singular
plural