BĂTĂTOR¹, bătătoare, s. n. 1. Băț (sau împletitură în formă de palmă) cu care se bat covoarele, pernele etc. 2. Băț subțire, la un capăt cu o rotiță de lemn cu găurele, cu care se bate laptele prins sau smîntîna în putinei ca să se aleagă untul; brighidău. 3. Partea meliței pe care se așază, transversal, inul sau cînepa spre a fi melițate; scaunul meliței.