bărbát, -ă s.m., adj. I s.m. 1 Persoană adultă de sex masculin. ♢ Bărbat de stat v. stat. ♢ Loc.adj. De bărbat = bărbătesc. Voce de bărbat. ♢ Loc.adv. (Ca) de la bărbat la bărbat = ca între bărbați. ♢ Expr. A nu ști de bărbat v. ști. ♦︎ Soț (în raport cu soția sa). ♢ Expr. A pus bărbatul cîrpa v. cîrpă. A(-i) da cuiva de bărbat pe cineva v. da. Și-a găsit hîrbul capacul, tigva dopul și lelea bărbatul v. tigvă. 2 Om puternic, curajos, de acțiune. II adj. 1 (despre oameni) Care este curajos, voinic, puternic; activ. 2 (despre acțiuni, manifestări etc. ale oamenilor) Care trădează bărbăție, curaj, vitejie. • pl. -ți, -te. /lat. barbatus, -i.