BĂNCUȚĂ¹, băncuțe, s. f. (Munt., învechit) Monedă mică de argint în valoare de 50 de bani; firfirică. Îi mărise leafa cu o băncuță pe săptămînă. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 157. Dacă i s-ar preface zilele lui negre în băncuțe de argint, apoi ar fi mai bogat decît cneazul Țugui de la Bălțătești. SADOVEANU, N. F. 63. «Ce-o fi în oala aceea al vostru să fie»... Ce să vezi! poli, galbeni, patace... băncuțe, hîrtii de 20, de 100, ba și de 1000. CARAGIALE, O. II 28. ♦ (La pl.) Bani, parale. Tinerețe, haine scumpe, Cumpăra-v-aș, n-am băncuțe. HODOȘ, P. P. 153.