bîlci s.n. 1 Tîrg mare ținut la date fixe, în anumite perioade ale anului, care este însoțit de spectacole și de petreceri populare; iarmaroc. Bîlciul e mai ales o sărbătoare de întîlnire și de veselă petrecere (SLAV.). ◊ Expr. La (sau către, în) spartul bîlciului v. spart. 2 (înv.) Serbare bisericească aniversară; praznic; hram. 3 Fig. (fam.) Gălăgie, hărmălaie. Ce-i bîlciul ăsta aici? • pl. -uri. /<magh. bolcsú, bulcsú, bulcsu.