BĂLAȘ numirea veche, din it. balascio (DLR), a unui soiu de rubin. 1. Bălaș și -a (Ard; Has; D Buc); femininul este frecvent; Bălaș, Stan și Florea (Șchei II, III); -u pren. (P Bor 44, 57); -u Șărban din Ceraș (BCI XII 141); Domnița Bălașa. 2. Bălăș/an, -el, -escu, -oiu, fam., act.; -eni, -ești ss. (Dm). 3. Balășcu, 1748 (Has). Hasdeu le pune greșit în legătură cu adjectivele bălai, bălan. 4. Balaș 1663 (D Buc); – Gherasim, pr., ard., 1733 (An C II 265).