băiețel sm [At: MUMULEANU, ap. GCR II, 247 / P: bă-ie- / V: (reg) ~ițel, băe~ / Pl: ~i / E: băiat + -el] 1-2 (Șhp) Băiat (10) (mic) Si: băiețaș (1-2), (reg) băiețică² (1-2). 3 (Dep) Băiat (10) fără o valoare sau o importanță deosebită Si: băiețaș (3), (reg) băiețică² (3). 4 (Pop) Băiețaș (4). 5 (Reg) Joc țărănesc, asemănător cu „brâul”. 6 (Reg) Melodie după care se execută acest joc. 7 (Mpl) Plantă erbacee din familia scrofulariaceelor, cu tulpina simplă, cu frunze păroase, cu flori albastre și cu fructul ca o capsulă, care crește prin fânețe, pășuni (Veronica spicata).