Definiția cu ID-ul 418250:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bîzdări (-resc, it), vb. – (Despre animalele înțepate de tăun) A fugi împrăștiindu-se. – Var. bîzdura, băzdăra. Sl., cf. rus. bzdryt (DAR); probabil introdus pe filieră slov., deoarece este folosit numai în Trans.Der. bîzdîr, interj. (strigăt cu care se alungă animalele); bîzdîră, s. f. (tăun).