Definiția cu ID-ul 417855:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bîrnă (bîrne), s. f. – Grindă, traversă. – Mr. brîn, megl. brǫnă. Sl. brŭvĭno (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Cihac; DAR; Pușcariu, Lr., 284); cf. bg. brăvno, sb. brovno, rut. berveno, rus. bervno. – Der. bîrnui, vb. (a face un zid din trunchi de copac).