BÎRLOG, bîrloguri, s. n. 1. Loc de adăpost sau de culcuș al animalelor sălbatice (în special al ursului); vizuină. În bîrlogul de odinioară al ursului, fumul începu să se ridice de pe coșul locuinței omenești. GALACTION, O. I. 254. Un al treilea urs a luat pre un vînător subsuoară și l-a dus în bîrlogul său. NEGRUZZI, S. I 319. ◊ Expr. Parc-a trăit în bîrlogul ursului, se zice despre un om lipsit de bună-creștere. ◊ Culcușul, porcului sau al cîinelui; cocină, coteț. 2. Fig. (Depreciativ) Cămin, casă. Se gîndeau oamenii... numai că le-a rămas la bîrlog nevasta și copiii. ZAMFIRESCU, R. 237. ◊ Loc așternut pentru dormit; culcuș. Ce gîndește oare atîta dom’ sublocotenent? se întrebau oamenii...înainte de a adormi în bîrlogurile de paie. CAMILAR, N. I 32. Înserarea se întinse asupra cantonamentului într-o furnicare a trupei care își alcătuia bîrlogurile. SADOVEANU, M. C. 101. – Pl. și: bîrloage. – Variante: bîrloagă (RETEGANUL, P. IV 11) s. f., bîrloc (ALECSANDRI, T. 113) s. n.