Definiția cu ID-ul 417433:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bîlci (bîlciuri), s. n. – 1. (Înv.) Sărbătoare a sfîntului ocrotitor, aniversare; serbare, hram. 2. Tîrg, iarmaroc, talcioc. – Var. (înv. și Trans.) bulciu; (Banat) bulciug, s. n. (despărțire funebră). Mag. bolcsu, búlcsú (Cihac, II, 486; Gáldi, Dict., 111).