azvârlit¹ sn [At: DA / V: asv~ / Pl: ~uri / E: azvârli] 1-8 Azvârlire (1-8). 9 Erupere. 10-12 Azvârlire (10-12). 13 Respingere. 14 Nesocotire. 15-18 Azvârlire (15-18). 19 (Fig) Disprețuire. 20 Repezire. 21-25 Azvârlire (21-25). 26 (La jocurile de-a țurca, de-a ghincea, de-a mincea; îs) La ~ Situație a uneia dintre cele două echipe, opusă echipei aflate „la bătaie”.